Mi-acoperătoamnatrupulcu frunzeruginitede-atâteauniversuritrecutepesteeleși ochii-mise scaldăîn lacrimiletalefărăde existențăîn ignoranțade aura ceuicare iubeșteorbeștefărăa se mai întrebace credelumeanorocităcu-atâtasuccesnenorocindu-micu voia meauniculstropde existențăce ți l-aș mai puteavreodatăașternela picioare...