Despre Eminescu
Mihai Eminescu, poetul nostru ,,nepereche'' sau cum l-au
numit și alții ,,Luceafărul'' poeziei românești, reprezintă culmea
strălucitoare a literaturii române.
Frumusețea și trăinicia operei sale se află în folclor în
,,izvorul pururea reîntineritor'', cum îl numea poetul, al creației
populare.
Opera sa reprezintă îmbinarea desăvârșită dintre gândirea și
sensibilitatea poetului de geniu, precum și bogăția de simțire a
creatorilor populari anonimi, ale căror producții le-a cules și
le-a cercetat permanent cu o mare dragoste, cu un înflăcărat
interes însetat de a vorbi tot ceea ce poporul nostru a creat de-a
lungul secolelor.
Citind poezia lui Mihai Eminescu, ne simțim în același timp
departe și aproape, nostalgici și încântați de o minune.
Așa cum ne arată poetul, natura este o sursă permanentă de
inspirație. Dragi copii, dacă vremea vă permite, faceți o plimbare
printr-o zonă cu păduri și lacuri, luați cu voi și un volum de
poezii de Eminescu și lăsați-vă cuprinși de farmecul naturii
într-un cadru feeric îndrăgit de către poet. Poate fi o experiență
de neuitat!
În continuare, vom spicui din poeziile sale postume, mai
puțin cunoscute nouă:
Doi aștri
,,Am văzut doi aștri,
Strălucind albaștri
Sub o frunte-n vis;
M-a-necat seninul
Când privii divinul,
Blândul lor surâs.
Și mi-am zis în mine:
,,Înger cu lumine
De-un adânc noroc ...
Din a vieții tale
Înflorită cale
Cum nu stai în loc?''
Stelele-n cer Rugăciune
Stelele-n cer Crăiasă alegându-te
Deasupra mărilor Îngenunchem rugându-te,
Ard depărtărilor, Înalță-ne, ne mântuie
Până ce pier. Din valul ce ne bântuie
Fii scut de întărire
După un semn Și zid de mântuire,
Clătind catargele, Privirea-ți adorată,
Tremură largele, Asupră-ne coboară,
Vase de lemn; O, maică prea curată,
Și pururea fecioară,
Niște cetăți Marie!
Plutind pe marile
Și mișcătoarele Noi, cei din mila sfântului
Pustietăți. Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Stol de cocori Luceafărului mărilor;
Apucă-ntinsele Ascultă-a noastre plângeri,
Și necuprinsele Regină peste îngeri,
Drumuri de nori. Din neguri te arată,
Zboară ce pot Lumină dulce clară,
Și-a lor întrecere, O, maică preacurată,
Vecinică trecere - Și pururea fecioară,
Asta e tot... Marie!
Floare de crâng,
Astfel viețile
Și tinerețile
Trec și se stâng.
.......
Nu e păcat
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?
