Cine-ar fi crezut ca un om cunoscut ca si Cristina Țopescu cu sute de prieteni si colegi din media cu alte mii si mii de prieteni virtuali, cu zeci de mii de like-uri si peste 10000 de followeri pe pagina de Facebook o sa aibe un sfârșit asa trist...si singuratic.

Ar trebui sa ne dea de gandit acest lucru...

Chiar vedeta fiind, viata reala nu este in fata acestor ecrane si prietenii adevărați nu sunt mulțimea lor din lista si nici like-rile si inimioarele primite.

Multi traiesc viata in spatele unui ecran înconjurați de mii de prieteni virtuali, satisfăcuți ca sunt apreciați prin nr mare de like-ri primite, insa in realitate trăiesc in singurătate si tânjesc dupa o conversație reala. Stiu, tehnologia a avansat, insa ritmul alert al aceastei tehnologii avansate n-a făcut altceva decat victime.

A ruinat familii, a transformat oameni si a izolat persoane. Pozăm in prințese si prinți, încercam sa convingem pe altii cat suntem de “happy”, punem poze “photoshopate” in care vrem sa arătam ce bine arătam la mulțimea anilor care ne “cocârjesc” spatele, etalam mese bogate cu fripturi si caviar, insa realitatea de fapt este alta si doar noi o știm cum ne târâm zilele de la avans la lichidare si ... ma opresc aici sa nu ofensez prea tare.

Am devenit oameni la suprafața si roboti in interior cu suflete reci, lipsiți de empatie si dragoste.

Cred ca toate acestea ar trebui sa ne dea de gandit si sa încercam sa traim viata asa cum ne-a fost data. Sa lasam sa se vada chipul real, brazdat de riduri, cutat de probleme sau poate luminos de bucurii, sa ne bucurăm de cei din jur, de familii, de copii, de părinți, de prieteni, sa zâmbim, sa iubim, sa plângem, sa radem, sa facem pozne ca atunci cand eram copii....SA TRAIM!