România cheamă Monarhia: Apelul ANRM pentru reformă constituțională și revenirea la Coroană

Într-un apel lansat după recentele alegeri prezidențiale, Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei (ANRM) solicită deschiderea unui amplu proces de reformă constituțională, care să culmineze cu revenirea României la monarhia constituțională. Documentul denunță criza profundă a sistemului republican, caracterizat de instabilitate, manipulare electorală și lipsa de viziune, și subliniază rolul istoric și actual al Familiei Regale în modernizarea, unitatea și prestigiul țării. ANRM face apel la clasa politică, Biserică, Armată, Academia Română și toate forțele societății pentru a transforma Parlamentul, până în 2028, într-o Adunare Constituantă care să adopte o nouă Constituție, ce să permită reprofesionalizarea funcției de șef al statului prin restabilirea Monarhiei. Restaurarea Coroanei este văzută ca soluția pragmatică și legitimă pentru coeziune, identitate și stabilitate într-o Românie europeană și democratică.

Redăm în continuare textul apelului:

(FOR ENGLISH TRANSLATION SEE BELOW)

Apelul Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei
România cheamă MONARHIA
Stimați politicieni,
Preacucernici Părinți,
Înalți clerici ai Bisericii Ortodoxe Române, ai Bisericii Române Unite cu Roma și ai celorlate culte religioase din România,
Bravi militari ai Armatei Române,
Distinși membri ai Academiei Române,
Dragi prieteni sârbi, susținători ai restaurării monarhiei,
Dragi prieteni polonezi, susținători ai regalității,
Dragi români,
Recentele alegeri prezidențiale din România, dar și precedentele scrutinuri ne-au arătat, încă o dată, dacă mai era cazul, că românii sunt divizați și, mai grav, manipulați atunci când își aleg șeful statului.
Votul pentru șeful statului și instituția președintelui României a devenit principala sursă de conflicte, nemulțumire, tensiuni și disensiuni foarte grave care dezbină societatea românească de 35 de ani, aruncând țara noastră într-un permanent climat de confuzie, incertitudine și instabilitate.
La ultimele scrutinuri, din 24 noiembrie 2024 și din 4 și 18 mai 2025, o pleiadă de candidați la președinție, sondați irelevant în nenumărate rânduri și nepregătiți, au cerut votul românilor promițând lucruri care nu cad în sarcina și atribuțiile unui șef de stat cum ar fi rezolvarea diverselor probleme punctuale economice, de la prețul pâinii, al carburanților, sistemul de pensii, până la cele legate de construcția autostrăzilor sau dezvoltarea și susținerea sportului care, de fapt, sunt în atribuțiile premierului, miniștrilor, parlamentarilor, Parlamentului și ale Guvernului României.
Atribuirea unor puteri sporite președintelui României, fară ca acestea să aibă acoperire în Constituție și în legi, face doar să hrănească artificial speranțele românilor și să voteze pe cei care sunt „maeștri” ai manipulării și care nu oferă soluții reale la problemele pe care le întâmpină.
Tot ce au putut să ofere constant în aceste campanii candidații la președinția României a fost circul și dezbinarea profundă a societății noastre ce pare că nu-și găsește liniștea și echilibrul, nici la 35 de ani de la evenimentele din decembrie 1989.
Turul întâi al alegerilor prezidențiale din 2024 și, apoi, întreaga campanie pentru recent încheiatele alegeri prezidențiale, din mai 2025, a adus foarte mulți candidați care s-au remarcat prin răspândirea unei avalanșe de dezinformări, manipulări, lipsa unor minime cunoștințe despre ce înseamnă funcția prezidențială, demagogie și falsuri.
În turul al doilea în 2024 s-au calificat „cei mai puțin calificați” dintre aceștia. Gafele de genul „ rezistenței timp de 30 de zile până intervine NATO în cazul unei agresiuni militare rusești asupra României” sau mistificările grosolane de genul „Nu există est sau vest. Există doar România” sunt dovada clară că politica în România s-a degradat până la un nivel care apasă foarte greu asupra conștiinței noastre și ne arată că nu putem găsi ușor un punct de echilibru în toată această dezbatere sterilă.
Campania reluată și alegerile din mai 2025 au adus din nou în prim-planul atenției publice „o turmă” de candidați, care mai de care „antisistem”, de parcă au venit acum pe Terra, în țara noastră, din „alte galaxii” sau ”universuri paralele”.
„Finala” pentru Cotroceni, din 18 mai, a avut ingredientele cele mai slabe dezbateri electorale de 35 ani încoace.
Relativizarea valorilor noastre, fie că s-a vorbit de modelul familiilor din România, de adopția copiilor sau de modul cum ne raportăm la alianțele din care face parte România demonstrează că nimic nu este câștigat definitiv și mereu trebuie să ne apărăm ceea ce am dobândit.
Mutarea campaniei electorale în mediul virtual prin monologuri pline de contradicții care au indus și exploatat fricile românilor ori au transmis ceea ce voiau să audă a făcut ca acum societatea să fie confuză, plină de temeri, neîncrezătoare și suspicioasă în privința a ceea ce va urma.
Atenția românilor trebuia să fie îndreptată spre alegerile parlamentare, principalul scrutin în orice democrație reală și consolidată, cel care dă organul reprezentativ suprem al poporului român şi principala autoritate legiuitoare a ţării, precum și direcția concretă în care merge societatea noastră.
În schimb, la aceste alegeri prezidențiale, desfășurate în două rânduri, societatea a fost „captivă” în vâltoarea unor dezbateri zgomotoase și amenințătoare pentru viitorul ei, privind influența Rusiei în acestea, falsurile promovate de pe rețeaua socială Tik Tok, cunoștințele precare despre atribuțiile președintelui și confuziile ideologice ale unora dintre candidați sau campania de „guru spiritual al politicii”, delirul mistic-religios şi antisemit, tentaţia mesianică, al altora dintre candidați.
Nimic despre proiecte de viitor pentru țară, autentice și reale, aproape nimic despre reforma constituțională, reforma statului și a clasei politice, nimic despre a face reparațiile istorice necesare după abuzurile, teroarea și crimele regimului comunist, instalat oficial la putere în România după 6 martie 1945.
„Democrația și libertățile nu sunt câștigate pentru totdeauna. Nicio izbândă nu este eternă. Omul își câștigă în fiecare zi dreptul de a avea un ‘mâine’ „, transmitea Regele Mihai acum 9 ani, când protestele pentru reforma societății și a lumii politice cuprindeau România.
În tot acest timp, Familia Regală a României a fost alături de români, fie că s-a aflat în exil, fie că era acasă. Ea este aici de aproape 160 de ani și-și servește, de cele mai multe ori, discret și eficient țara.
Apărută ca o continuare firească a vechilor instituţii româneşti, a lungului şir de voievozi ai Moldovei şi ai Ţării Româneşti, Monarhia constituţională a reprezentat, în epoca Regelui Carol I, indispensabilul factor de echilibru al vieţii politice româneşti şi motorul puternic al modernizării ţării. Carol I a adus României independenţa şi sporirea prestigiului internaţional.
Regele Ferdinand Întregitorul şi Regina Maria au mobilizat energiile românilor către realizarea României Mari, după Primul Război Mondial.
În timpul domniei Regelui Carol II, ţara a atins un apogeu economic şi cultural.
Majestatea Sa Regele Mihai I a scos România din alianţa toxică cu Germania nazistă, a contribuit prin actul său curajos la scurtarea celui de-al Doilea Război Mondial, salvând sute de mii de vieţi omeneşti şi a luptat până la capăt împotriva comunizării ţării.
După 1989, în ciuda atitudinilor deseori ostile ale autorităţilor româneşti, Majestatea Sa Regele Mihai a continuat, împreună cu ASR Principesa Moştenitoare Margareta, cu ASR Principele Radu şi cu întreaga Familie Regală, să servească interesele României, în direcţia democratizării, a modernizării, a integrării euro-atlantice şi a refacerii identitare şi instituţionale.
În zilele noastre, Familia Regală a României continuă cu succes deplin diplomația regală pentru consolidarea prestigiului și identității europene a țării noastre, dar și pentru susținerea parcursului european al celui de al doilea stat românesc, Republica Moldova, singura cale viabilă pentru desprinderea din sfera de influență a Rusiei și modernizarea durabilă și eficientă.
De asemenea, Familia Regală este mereu aproape de toți românii din toate comunitățile noastre, nu doar de unii, chiar și de cei care au convingeri republicane.
Pentru că deviza Casei Regale, NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU(NIHIL SINE DEO), este un crez, un simbol, o parte din identitatea noastră, în nici un caz un slogan vremelnic ca al politicienilor. Semnifică spirit de răspundere, loialitate, credință în bine, omenie, viziune, respect față de lege și față de toți semenii.
Ziua de marți, 25 octombrie 2011, atunci când Regele Mihai a împlinit remarcabila vârstă de 90 de ani, va rămâne o pagină glorioasă a acestor timpuri.
„ României democratice și libere, adânc marcată de egoism, iresponsabilitate și dispreț pentru lege, i-a fost dat să trăiască 24 de ore de mândrie, iubire, regăsire indentitară și exemplu impecabil de comportament public.
Regele Mihai I s-a adresat națiunii de la tribuna Parlamentului, instituția supremă a democrației, care l-a invitat în Sesiune solemnă a celor două Camere reunite. Milioane de români au urmărit cu sufletul la gură douăsprezece minute de Istorie. Douăsprezece minute venite în al douăsprezecelea ceas. Milioane de români văd, astfel, că România poate fi și altfel: demnă, respectată, bucurându-se de admirație și încredere. Sunt zeci de ani de când ziarele europene și marile canale de televiziune mondiale nu au vorbit cu respect și apreciere despre țara noastră. Au făcut-o ieri, din plin”, a transmis atunci jurnalul online al Familiei Regale a României.
Atunci, pentru mulți dintre noi a devenit posibilă o altă lume și o altă Românie. Lumea în care trăisem până atunci a murit în sfârșit și a lăsat loc celei care trebuia să renască, cea a adevărului și a speranței, cea a bunicilor și a străbunicilor noștri, cea care făcuse Românie independentă, modernă, mare și prosperă.Cea fără președinți și fără patetismul alegerilor prezidențiale.
Nu este nici un câștig personal, și cu atât mai puțin unul colectiv, să votezi la 4 sau 5 ani președinți care, de fapt, sunt aleși de ceva timp, înaintea alegerilor propriu-zise, de alții și să reprezinte, indiferent de tabăra din care provin, interesele generale și binele public. Este aproape o utopie să crezi că se poate așa ceva, mai ales în România. Mai ales că experiența ultimilor 35 de ani ne-a arătat că ei nu sunt altceva decât „ aceeași Mărie, dar cu altă pălărie”, ajungând să slujească de multe ori interese străine de idealul național, indiferent de culoarea politică.
Mandatul limitat, interesele ascunse și rapid de îndeplinit, dar mai ales lipsa de viziune pe termen lung fac din această funcție și instituție un permanent hazard pe care trebuie să-l suportăm și să-l îndurăm, ca și cum România trebuie să rămână republică până la „sfârșitul universului”.
Măcar de ar fi republică, dar țara noastră este cel mai degrabă o pseudorepublică. De ce?
Pentru că inerția a făcut să rămânem cu forma de guvernământ adusă de tancurile sovietice acum 77 de ani și în care nimeni nu prea poate să spună de ce crede în ea: suntem republică, dar fără curent republican și fără susținători ai acesteia. Da, avem antimonarhiști care critică și arată minusurile regalității și ale instituției monarhice. Dar republicani sadea, cu argumente logice și clare, rar am găsit în România. Un paradox care ne ține captivi. Cât oare?
Nu monarhia este cea perimată, cum des se afirmă, ci republica în România este cea fără sens, fără orizont și cu „traume” pe care tot le aduce și nu le mai închide aici.
Principalul avantaj pe care-l oferă funcția monarhică față de vremelnica și limitata funcție prezidențială este profesionalizarea funcţiei de şef de stat.
„ Prezidenţialismul porneşte din start cu un handicap în comparaţie cu modelul regal, prin aceea că dacă în sistemul monarhic principele moştenitor este educat întreaga viaţă pentru a îndeplini într-o bună zi funcţiunea de şef de stat, preşedinţii nu beneficiază de o asemenea pregătire, întrucât pentru ei calitatea de preşedinte este o circumstanţă specială a carierei lor profesionale. Niciun cetăţean român nu ştie de la naştere că îi va reprezenta cândva pe conaţionalii săi dintr-o poziţie atât de înaltă. Prezidenţialismul devine parte a vieţii unora dintre aceşti cetăţeni norocoşi, în general după vârsta de 40 de ani, când formarea academică şi profesională este în bună măsură încheiată, dar într-o direcţie care nu are nimic a face cu statul”, scriau acum câțiva ani în Manifestul regal Vlad Badea și Filip Lucian Iorga.
Vedem că acest argument este unul care devine permanent valabil când e vorba de a evalua funcția prezidențială în România și recentele „aventuri prezidențiale”, din toamna lui 2024 și primăvara lui 2025, în care a fost atrasă națiunea română, confirmă eficiența și potrivirea mult mai bună a sistemului monarhic pentru acest spațiu.
Elitele României, cele politice, cele culturale, cele economice, cele sociale au obligația de a repune în discuție publică, cât mai repede, odată cu acest mandat al Parlamentului, ales la 1 decembrie 2024, necesitatea schimbării Constituției actuale, și nu a revizuirii acesteia. Revizuire care nu ar mai putea schimba nimic fundamental în ea.
În 2025 este momentul ca forțele politice, instituțiile fundamentale și reprezentative ale statului român-Armata, Biserica, Academia Română și Coroană Română, precum și elitele civice să ceară și să se întâmple acest lucru.
Sarcina majoră va fi ca oamenii politici și Parlamentul României să se pregătească și să devină Adunare Constituantă la alegerile generale din 2028 pentru a elabora și a adopta o Constituție legitimă, fără să mai revizuiască actuala lege fundamentală a țării.
Acest lucru a fost cerut de mai bine de 13 ani și la marșurile ANRM din 10 noiembrie 2013 și 5 aprilie 2014 din București și din câteva orașe din țară.
Au fost manifestările pozitive de care societatea și națiunea noastră a avut mare nevoie pentru a se redeștepta după ani de zile, amorțită de la „terorismul de stat”, numit greșit „mineriadă”, din iunie 1990. Noi nu am protestat împotriva cuiva atunci. Am primit alături de noi pe toți cei care vedeau în reforma constituției și în revenirea la monarhia constituțională principalele modalități de a încheia socotelile cu trecutul comunist, dar și de a atinge nivelul de prosperitate, democrație și libertate pe care îl au țările ce sunt monarhii constituționale.
Reforma constituțională este oricum necesară.
Actualul semnal dat de cei care au ieșit la vot în 24 noiembrie 2024, dar și în 4 și 18 mai 2025, la primul tur al alegerilor prezidențiale anulate de CCR, și reluate apoi, 6 luni mai târziu, aduce în discuție necesitatea reformării statului și a clasei politice, o serie de instituții având nevoie urgentă de primenire pentru a mai putea funcționa normal și eficient.
Totodată, această nouă Constituție, după modelul reunirii în cadrul comunității europene a celor două Germanii, în 1990, trebuie să lase deschisă calea reunificării celor două state românești, România și Republica Moldova, sub Coroana României.
Numai sub Coroana Română, principalul simbol național ce-i unește pe toți românii, din cele două state românești, România de la est de Prut(Republica Moldova) și România de la vest de Prut, dar și din comunitățile noastre aflate oriunde în Europa și în lume, poate avea loc o reală și trainică unificare a acestor Românii, separate vremelnic de râul Prut sau de granițele terestre, recent înlăturate, prin aderarea completă a României la spațiul Schengen.
„ Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi. […] Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna”, afirma Regele Mihai la 25 octombrie 2011, în Parlamentul României.
De asemenea, Coroana Română, având excepționalul și înaltul exercițiu diplomatic al celor aproape 160 de ani de cînd slujește națiunea română, dar și relațiile de apropiere și rudenie cu multe din Casele Regale ale Europei și lumii, va fi cel mai bun și de încredere garant al apartenenței noastre la Uniunea Europeană și la NATO. Ţara nu ar putea găsi un mai bun ambasador.
Am legat mereu prezentul cu trecutul pentru a avea repere solide și a nu cădea în desuetudine.
Monarhia constituțională este cea mai evoluată formă de guvernământ a prezentului. Mărturie stau toate statele ce au această formă și sunt membre alături de România în UE: Spania, Suedia, Danemarca, Olanda, Belgia, Luxemburg, dar și Marea Britanie, Norvegia, Liechtenstein, Monaco, Andorra și Vatican ce sunt în Europa.
Ne lipseşte acel punct de întâlnire, acel factor de coeziune, în care să ne regăsim cu toţii şi cu care să ne putem mândri, indiferent de vârste, de opiniile politice, de opţiunile intelectuale, de meserie sau de origine. Monarhul este acest punct de întâlnire, de legătură cu trecutul nostru istoric şi de potenţare a părţii celei mai bune din noi.
Politica românească ne oferă, de prea mult timp, numai fracturi, numai rupturi, o lipsă cronică de viziune, de stabilitate şi de predictibilitate. Monarhul este continuitate şi este competenţă. El e pregătit să domnească şi să reprezinte o naţiune, spre deosebire de preşedinţii nevoiţi, în cele mai fericite cazuri, să fie mereu autodidacţi şi improvizatori.
Chemăm liderii politici, chemăm instituţiile statului român, îi chemăm pe liderii de opinie să conştientizeze faptul că restaurarea Monarhiei nu este nicidecum dorinţa utopică a câtorva sentimentali sau visători, ci este nevoia pragmatică şi vitală a unei ţări aflate în suferinţă.
Elitele pe care România le avea în secolul al XIX-lea au fost conştiente că doar un prinţ străin pe Tronul ţării putea aplana conflictele dintre facţiunile rivale, putea aduce stabilitate şi prestigiu internaţional.
Elitele politice, economice şi intelectuale de azi au şansa de a demonstra că au viziune, că au simţ al răspunderii şi patriotism, că-şi pot depăşi ideile preconcepute şi interesele de moment, pentru a oferi din nou României acea instituţie care îi poate reda echilibrul intern, demnitatea, identitatea şi prestigiul internaţional. Dincolo de politică, deasupra politicii, pentru binele ţării şi al copiilor noştri. Familia Regală serveşte, de aproape 160 de ani, România. Majestatea Sa Regele Mihai, român prin naştere şi devotament, și-a slujit ţara o viaţă. Acest mare Rege, a cărui viaţă e o lecţie, e și astăzi, la aproape 8 ani de la trecerea la Domnul, îndemn la speranţă şi la acţiune conştientă şi responsabilă.
Familia Regală ar putea însă lucra pentru ţară cu mult mai multă eficacitate dacă şi-ar recăpăta şi atributele constituţionale.
România are astăzi nevoie ca Familia ei Regală să o servească într-o Monarhie, şi nu într-o republică.
Am pierdut destule ocazii, am irosit deja prea multe şanse. Este acum momentul ca elita politică să nu se mai ascundă în spatele aparentei lipse de popularitate a Monarhiei: „poporul nu vrea”, „poporul nu e pregătit”. Acestea nu sunt explicaţii, nu sunt argumente, sunt doar scuze. Penibile.
Românii au făcut destul de unii singuri: foarte mulţi dintre ei s-au scuturat de rămăşiţele propagandei comuniste, foarte mulţi dintre ei au înţeles virtuţile şi utilitatea unei Monarhii, tot mai mulţi dintre ei îşi doresc restaurarea Monarhiei. Casa Regală a României are o bună reputație în rândul românilor, un sondaj din 2023 arătând că aproape jumătate dintre cei chestionaţi (48,5%) au o părere bună şi foarte bună despre Casa Regală a României
Dar pasul următor aparţine elitei politice. Dacă la 1866, politicienii noştri au avut inteligenţa şi patriotismul de a-l chema pe Tron pe Carol I, politicienii de azi au uriaşa şi rara şansă de a face istorie, punând-o pe Tron pe Majestatea Sa Margareta, fiica Regelui Mihai I al României, Custodele Coroanei Române. Trecutul nostru ne demonstrează că nimic nu e imposibil, atunci când există oameni cu viziune şi curaj.
Chemăm toate partidele parlamentare și neparlamentare, care respectă idealurile Revoluției Române din 1989 și apartenența la spațiul euroatlantic al țării noaste. Îi chemăm pe liderii politici, pe oamenii de afaceri şi pe liderii de opinie patrioţi să se ralieze acestei propuneri. Chemăm Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Greco-Catolică să îşi demonstreze vocaţia de biserici naţionale şi să-şi recunoască Regina ca Uns al lui Dumnezeu. Chemăm Academia Română şi îi chemăm pe oamenii de cultură liberi şi responsabili să explice necesitatea restaurării Monarhiei.
Chemăm Armata României și toate structurile naționale care asigură securitatea României să conștientizeze că acum este momentul cel mai bun să eliminăm definitiv sincope și șocuri dureroase ca rezultatul alegerilor din 24 noiembrie 2024.
Îi chemăm pe acei lideri politici influenţi care şi-au declarat deja opţiunea pentru Monarhie să-şi susţină public opţiunea şi să promoveze restaurarea Monarhiei, prin constituirea Parlamentului în Adunare Constituantă în 2028.
E acum clipa astrală în care mult hulita, de multe ori pe bună dreptate, clasă politică românească poate demonstra că reprezintă interesele fundamentale ale ţării. Ea poate dovedi că se poate autodepăşi, prin promovarea singurei soluţii instituţionale care ne poate reda echilibrul şi demnitatea: Monarhia constituţională.
Simţul răspunderii poate transfigura clasa politică de azi, aşa cum a făcut-o şi cu cea de la mijlocul secolului al XIX-lea şi o poate înălţa deasupra intereselor meschine şi trecătoare, către apărarea interesului naţional.
La aproape 78 de ani de la momentul în care Majestatea Sa Regele Mihai a fost silit, prin şantaj, să abdice pentru a salva vieţile a zeci de tineri anticomunişti ameninţaţi cu moartea, la aproape 78 de ani de la actul ilegal care a aruncat România în infernul totalitarismului comunist, la aproape 78 de ani de când sufletul ţării a fost mutilat, chemăm clasa politică şi instituţiile să ofere României darul pe care aceasta îl merită: chipul demn, factorul de echilibru şi de continuitate, tezaurul identitar care este Monarhia constituţională. Noua Constituţie trebuie să permită Monarhiei să servească aşa cum se cuvine şi aşa cum ni se cuvine, în România.
Dinastia Română va împlini în curând, la 10 mai 2026, 160 ani în slujba națiunii noastre.
Astfel, ne exprimăm speranța că Majestatea Sa Margareta Custodele Coroanei Române, așa cum va îngădui Bunul Dumnezeu, va îndritui în curând reprezentanții celei de a șasea generații regale a Dinastiei Române să-și înceapă misiunea, alături de actualii membri ai Familiei Regale!
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Trăiască Regina!

***

ENGLISH TEXT
The Call of the National Alliance for the Restoration of the Monarchy
ROMANIA CALLS FOR THE MONARCHY
Esteemed politicians,
Reverend Fathers,
High clerics of the Romanian Orthodox Church, the Romanian Greek‑Catholic Church, and other religious denominations in Romania,
Brave military members of the Romanian Armed Forces,
Distinguished members of the Romanian Academy,
Dear friends from Serbia, supporters of the restauration of the monarchy,
Dear friends from Poland, supporters of the royalty,
Dear Romanians,
The recent presidential elections in Romania—and the elections preceding them—have once again, if further proof was needed, demonstrated that Romanians are divided and, even more seriously, manipulated when electing their head of state.
Voting for the head of state—the President of Romania—has become the main source of conflict, discontent, tension, and deep divisions that have split Romanian society for 35 years, plunging our country into a constant climate of confusion, uncertainty, and instability.
In the most recent elections (November 24, 2024) and the two-round May 2025 elections (May 4 and 18), a myriad of candidates —poorly vetted and ill-prepared— sought the Romanian vote by promising to solve problems far outside the constitutional duties of a head of state: the price of bread, fuel, pensions, highway infrastructure, or sports development, areas reserved to the Prime Minister, ministers, Parliament, and Government.
Granting expansive powers to the Presidency, without constitutional or legal basis, artificially inflates the hopes of Romanians and drives them to vote for expert manipulators who offer no real solutions. The result? Circulation and the societal fracture of Romania —still unsettled 35 years after December 1989.
The first round of the 2024 presidential elections and the full campaign cycle for May 2025 brought forth candidates spreading misinformation, manipulation, glaring ignorance about presidential duties, demagoguery, and falsehoods.
In the second round of 2024, the “least qualified” advanced. Public gaffes like demanding 30 days of “resistance until NATO intervenes” in case of a Russian military move, or stating that “There is no East or West—only Romania,” clearly show the degradation of Romanian politics .
The May 2025 campaign again brought a herd of self-proclaimed “anti-system” candidates —as if they had come from alien worlds. The final debate on May 18 was the weakest in 35 years. Values like family, adoption, international alliances, religion, mysticism, and antisemitism were trivialized. Nothing about genuine, long-term national projects, constitutional and political reform, reparations for communist abuses and crimes—the needed fixes to modern Romanian democracy.
King Michael I said nine years ago: “Democracy and liberty are never won for good. Success must be earned every day.” Through protests and steadfast support, the Royal Family —whether in exile or at home— has served Romania for nearly 160 years.
Constitutional monarchy served Romania well under Kings Carol I, Ferdinand, Carol II, and Michael I, bringing independence, international respect, unity post‑WWI, modernization, and a break from Nazism and Communism.
After 1989, despite hostility from the state, His Majesty King Michael and the Royal Family championed Romania’s democratization, modernization, Euro‑Atlantic integration, identity —and they continue to do so, even promoting and supporting Moldova’s trajectory away from Russian influence.
The Royal Family remains close to all Romanians, regardless of political convictions. Their motto —Nihil Sine Deo (“Nothing Without God”) — symbolizes responsibility, loyalty, faith, dignity, respect for law, and humanity.
October 25, 2011 —King Michael’s 90th birthday— marked a glorious national moment, rekindling hope and national identity. It showed that Romania can be dignified and respected on the world stage.
Republics, especially Romania’s, often suffer from temporary mandates, lack of long‑term vision, and susceptibility to foreign influence. Presidents usually emerge late in their careers and lack lifelong preparation for state leadership . Monarchs, by contrast, are groomed for the role from birth.
Romania’s political class, cultural, economic, and social elites must re‑open public discussions —starting with this 2024‑elected Parliament— about replacing (not merely amending) the current constitution. The goal: convene a Constituent Assembly by 2028 to draft a legitimate constitution, opening the path to a union —under the Crown— of Romania and Moldova.
Restoring constitutional monarchy would provide continuity, professionalism, unity, identity, international prestige and —a monarch as the nation’s unifying symbol above politics— just as it does in Spain, Sweden, Denmark, the Netherlands, Belgium, Luxembourg, the U.K., Norway, Liechtenstein, Monaco, and Andorra.
We call on all parliamentary and non‑parliamentary parties aligned with the 1989 Revolution’s ideals and Euro‑Atlantic orientation, political, business, and civic leaders; the Romanian Orthodox and Greek‑Catholic Churches; the Romanian Academy, cultural figureheads, the Romanian Army and national security institutions —to recognize and support this necessary national transformation.
This is not sentimentalism —it is a pragmatic, vital solution. Polls in 2023 show nearly 48.5 % of Romanians hold a positive or very positive view of the Royal House.
The moment has come. If in 1866, leaders invited Prince Carol I, today they can invite Her Majesty Crowned Princess Margareta —the sixth generation of the Romanian Dynasty— to reign, to act responsibly, to rise above petty politics —to restore dignity, equilibrium, identity, and prestige. Ephesians 5:16: “Redeeming the time.” Now, at nearly 78 years since King Michael was forced to abdicate under Soviet pressure, and 78 years since Romania fell into communism—we demand the return of the constitutional monarchy.
May 10, 2026, will mark 160 years of the Romanian Dynasty serving the nation.
We hope that Her Majesty Crowned Princess Margareta —and, by God’s will— the sixth generation of the Romanian Royal Family will soon begin their mission, alongside the current Royal Family.
So may God help us. Long live the Queen!