Mai suntem in stare noi modernii sa-i imitam? Ne mai putem reintoarce in concretul istoric dupa ce am gustat din absolut? Evident ca nu, si asta mi se pare o decadere din demnitatea primordiala. "Mistica" este o inventie tardiva, a oamenilor care nu mai erau capabili sa suporte carnea alaturi de Dumnezeu, constransi sa aleaga. Privind cat de frumoasa e noaptea de la fereastra mea, m-am impacat deodata cu razboiul, cu catastrofa, cu finalul Europei pe care o cunosteam si o iubeam eu. Distrugerile razboiului au un sens, implinesc un rol in echilibrul universal. Razboiul, ca si moartea in conditia individuala corespunde celuilalt act cosmic, pe care omul il ignora sau de care se teme, regresiunea in amorful primordial, in care toate se pierd unele in altele, se topesc in unitate. Razboiul implineste acelasi rol pe alt nivel, desigur, ca si orgia. Cred ca ma numar printre putinii moderni care inteleg valoarea si necesitatea orgiei. Razboiul ii seamana, seamana unei scufundari periodice in ape, scufundarile unei Atlantide, scufundarile unei Mahapralaya, refacearea unitatii primitive, a haosului. De aceea zeitele orientale ale fecunditatii erau totodata si zeite ale mortii, indeosebi ale razboiului.