Ne apuca uneori nostalgia după zilele frumoase si lipsite de griji ale copilariei – si ni se intampla sa reluam lecturile de atunci. O facem, bineinteles, cu alti ochi, si ne punem intrebari pe care atunci nu ni le-am pus. Ne dam seama ca eroii din acele carti nu dispuneau de mijloacele tehnologice din ziua de azi – şi respectul nostru pentru ei creste.

Sa luam, de exemplu, cazul lui Robinson Crusoe, marinarul naufragiat pe o insula pustie din sudul Atlanticului, pe care a botezat-o „Insula Disperării”. Eroul lui Daniel Defoe a izbutit sa foloseasca resturile navei naufragiate, din care si-a injghebat – cu multa truda si multa ingeniozitate – o gospodarie. Iar cand nu i-au mai ajuns scandurile recuperate de pe corabie, a doborat copaci si si-a facut singur scanduri. Dar cu cata truda – pentru ca dintr-un copac izbutea, de cele mai multe ori, sa faca doar o singura scandura!

Sau sa ne amintim de echipajul goeletei romanesti „Speranta” din romanul �...