Autor:Vasile Anton Ieșeanu; Dacă, urmare a limitelor minții umane, ale științelor și tehnologiilor nu putem explica miraculosul lumii cuantice, trebuie neapărat să recurgem la divinitate?!...
Cum spune Eminescu în poezia „Eu nu cred nici în Iehova”: „Eu nu cred nici în Iehova,/ Nici în Buddha¬Sakya-Muni,/ Nici în viață, nici în moarte,/ Nici în stingere ca unii.”Să fie în inflațiile vidului cosmic sursa oului
primordial, cum ne spun ultimele teorii ale fizicii cuantice, care
să conțină materia profundă, a particulelor subcuantice recte
informație, materie complementară - polară, energie care generează
prin vibrație marea mișcare a materiei cosmice și în care există
codificată și structurile fenomenologice și
viața?
În această situație eu văd Universul ca un
Megacomputer, sau la naștere un minicomputer - un cip infinit de
mic 1 nanometru la puterea - 43 mărime (conform fizicienilor
cuantici ) „punctul acela” spunea Eminescu „mult mai mic ca boaba
spumii”.... Universul se află într-o continuă
procesualitate și devenire!
