În loc de motto, un pasaj citat din neostenitul Horia Stoicanu, care ilustrează cât se poate de bine imaginea mătuită dintr-o cronică oficială a folkului:

„Nu este lipsit de semnificaţie să consemnez că unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai generaţiei noastre folk, potrivit normelor noastre valorice, Nicu Vladimir, nu s-a bucurat până la sfârşitul vieţii măcar de o singură apariţie pe postul naţional TV” .

Nu știu dacă e adevărată până la capăt aserţiunea; eu personal am folosit în micul portret din 15 martie 2002 imagini de la o ediţie a festivalului „Om Bun” (de prin 1991), pe care le aveam de pe o casetă video de la Mircea Vintilă, înregistrate chiar de la TVR…

O rubrică la rândul ei modestă, de circa 20 minute, reluată în vara lui 2007, când speram să filmez la Vama Veche un prim festival dedicat marelui și prea modestului dispărut! Momentul TV începea, folosind ca ...