Adun nori de amintiri,
plini de apă statută si praf de stele,
adun nori de lacrimi,
goi de tine, goi de hainele de iarna...
nu mi-e dor de vocea ta de dimineață,
de ghemul din bratele mele noaptea,
nu mi-e dor de zâmbetul tău,
de licuricii ce mă priveau in întunericul unei descoperiri ...
am adormit o parte din mine,
ce trăiește moartă ...
am adormit tot,
ublu viu, cu inima pierdută.
sunt doar o parte din pătura vie
ce umblă moartă in așteptare,
dar așteptarea e vie, doare,
și ideile ...
se leagă doar de trecut...