Pe 18 August 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea
aceea internist sef la clinica oncologica a Universitatii din
Munchen, Germania, a primit vestea socanta ca fiul sau, Dirk, a
fost impuscat. Dirk a murit in Decembrie 1978 si, cateva luni mai
tarziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din
moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca
dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica
pierdere a fiului sau. Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu
cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul
pacientilor sai de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca el,
toti au trecut prin experiente extrem de stresante, inainte ca
boala sa se instaleze si sa se dezvolte.
Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost
surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul,
cat si alte bolii sunt foarte des precedate de un eveniment
traumatizant. Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai
departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt
controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si
le-a comparat cu istoricul lor medical. Dr. Hamer a descoperit ca
orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din
creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod
particular, de un conflict soc perfect identificabil. Rezultatul
cercetarilor sale se constituie intr-o diagrama stiintifica ce
ilustreaza legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia
cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta
engleza a “Diagramei stiintifice a GNM” este in
lucru).
Dr. Hamer a denumit descoperirile sale “Cele 5 Legi
Biologice ale Noii Medicine”, datorita faptului ca aceste legi
biologice valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva
cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a
procesului natural de vindecare a bolii. (Ca raspuns la numarul
crescand al interpretarilor gresite ale descoperirilor sale si
pentru a pastra integritatea si autenticitatea muncii sale
stiintifice, Dr. Hamer si-a protejat in mod legal materialele de
cercetare, sub numele de German New Medicine® (GNM - Noua
Medicina Germana). Termenul “New Medicine” nu poate fi folosit
nicaieri la nivel international).
In 1981, Dr. Hamer a prezentat rezultatele
descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universitatii din
Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi, pana astazi,
Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda
obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara
precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina
oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de
verificari stiintifice diferite, facute atat de medici
independenti, cat si de asociatii profesionale.
La scurt timp dupa ce Dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a
fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale
stiintifice, sau i se va refuza reinnoirea contractului sau la
Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata
pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost
ridicata licenta medicala pe motive ca a refuzat sa se conformeze
principiilor medicinei standard.Cu toate acestea, era hotarat sa-si
continue munca si, in 1987, a reusit sa-si extinda descoperirile
practic catre orice boala cunoscuta de medicina.
Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani,
in special de catre autoritatile germane si de catre cele franceze.
Din 1997, Dr. Hamer locuieste in exil in Spania, unde isi continua
cercetarile si continua sa se lupte pentru recunoasterea oficiala a
“New Medicine”. Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a
Universitatii din Tübingen isi mentine tactica de amanare,
pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a
beneficia de descoperirile revolutionare ale Dr.
Hamer.
ORIGINEA BOLILOR ESTE IN CREIER
Dr. Hamer a stabilit
ca „orice boala
este cauzata de un soc emotional care surprinde individul total
nepregatit” (Prima
Lege Biologica). In onoarea fiului sau , Dr. Hamer a denumit acest
incident stresant: Dirk Hamer Syndrome, sau DHS. Psihologic
vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si
determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de
perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu
toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si
biologic, care trebuie inteles in contextul evolutiei noastre
personale. Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in urma
pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui,
a separarii de partener sau de grup, a unei amenintari nesteptate,
a unei perioade de nemancare sau a unei amenintari de
moarte.
Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual
de „pierdere a teritoriului” , cand isi pierde casa sau locul de
munca, pe neasteptate; pentru o femeie, un soc conflictual „in
camin” poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii
familiei; un soc conflictual de tipul „abandonului” poate fi
declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare de urgenta;
copii sufera deseori un soc conflictual „de separare”, cand mama se
decide sa se intoarca la munca sau cand se despart
parintii.
Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul
pacientului, Dr. Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS,
socul impacteaza o zona specifica, predeterminata din creier,
cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie, ca un set clar
de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de
aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o
proasta functionare a aparaturii). Dupa impact, celulele cerebrale
transmit socul impactului catre organul corespondent care, la
randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi
anticipata. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate
indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-a
lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost
programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau
amenintari. In timp ce „vechiul creier” (cerebelul, zona
amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza legate de
supravietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau
reproducerii, „noul creier” (creierul mare) este codat cu teme mult
mai av ansate, precum cele legate de conflictele teritoriale,
conflictele de separare, conflictele de identitate si cele legate
de autoapreciere, increderea si respectul de sine.
Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral corespondent (A treia Lege Biologica).
GNM “Ontogenetic System of
Tumors” (Sistemul Ortogenetic al tumorlor) ilustreza ca
organele controlate de „vechiul creier” care deriva din endoderm
sau vechiul
creier mesoderm,
precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in
profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare,
etc., genereaza intotdeauna proliferare celulara, imediat ce
conflictul corespondent are loc la nivelul creierului. Tumorile
acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a
conflictului (initiata de DHS).
Sa luam
exemplul cancerului
de plaman: conflictul
biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica
de moarte”, deoarece, in termeni biologici, panica de moarte este
echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat,
dar nu si fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care
regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formind o
tumoare pulmonara. Contrar parerilor conventionale, aceasta
multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci
serveste unui scop biologic foarte bine definit, si anume sa
creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de
supravietuire ale organismului. Analizele tomografiilor intreprinse
de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de
plaman prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice in
zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un
soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de
moarte”, inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor
teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de
cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la
moarte.
Cancerul de
san, potrivit
cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un
conflict de tipul “mama-copil” sau “probleme cu partnerul”. Aceste
tipuri de conflicte impacteaza
intotdeauna
vechiul creier,
in zona care controleaza glandele
producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul
mama-copil,
intrucat isi face foarte multe griji,
atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte
brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ,
celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o
tumora. Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a
mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind
astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare
femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie
biologica pentru crestere si dezvoltare. Numeroasele studii ale Dr.
Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta
tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru
binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui parinte
bolnav, sau de grija unui prieten cu
probleme).
Ceea ce a fost spus despre cancerul de
plaman sau de san este valabil pentru orice alt tip de cancer ce
isi are originea in „vechiul creier”.
“Fiecare tip de cancer este declansat de un
conflict soc specific, care activeaza un „program biologic
precis” (A Cincea
Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele
functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta.
Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica,
de unde este coordonat acest program de
urgenta.
In vreme ce organele controlate
de vechiul
creier dezvolta
tumori pe durata fazei active a conflictului-soc, situatia este
opusa in cazul organelor controlate de
noul
creier. Toate
organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate
de noul
creier (ovarele,
testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului
uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.)
isi au originea in ectoderm sau
mesoderm-ul noului
creier. In
momentul producerii conflictului-soc, tesuturile organelor
corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare
celulara. Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza,
cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situatii care
apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de
stres relationata cu conflictele-soc corespondente. Asa cum este de
asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie
biologica precisa.
Sa luam exemplul tesuturilor canalelor
de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara,
acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului,
cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului
canalelor de lactatie este unul de tip
conflict de
separare, rezultat
al unei experiente de tipul
copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost
luat de la san. O
femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci cand
puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest
conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze.
Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de
lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor
si sa nu se congestioneze in interiorul sanului.Creierul fiecarei
femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din
moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si
hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca
de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu
exista practic nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri
usoare in interiorul sanului.
CELE DOUA FAZE ALE ORICAREI BOLI
Dr. Hamer a descoperit de asemenea
ca orice conflict
si orice boala are si o rezolvare, iar desfasurarea oricei boli are
loc in doua faze.
(A Doua Lege Biologica). In timpul primei
faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat acesta exista)
intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In
timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice,
psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta de
asemenea cu situatii neasteptate. Comutata intr-o faza de stres
(sympathicotonia) , mintea devine total preocupata de continutul
conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt
simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital,
deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de
activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea
conflictului. Faza activa a conflictului este denumita si „faza
rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia
vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale
sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul si
transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod
natural, de intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o
persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi
fatale.
Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o
indoiala, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, in sine.
O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice
produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum
colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine,
nu pot provoca moartea. In German New Medicine distinctia dintre
cancerul malign sau benign nu are nici o valoare.
Termenul
malign
este o constructie artificiala (la fel ca
marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de
reproducere celulara ce a depasit o anumita limita complet
arbitrara.
Daca o persoana moare pe durata fazei
initiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii
de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii
mentale si emotionale. De cele mai multe ori este vorba de impactul
emotional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze
negative, de genul
“Mai ai doar sase
luni de trait!”,
impact ce arunca pacientii de cancer si pe
cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica
speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi
consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui
proces agonizant pentru pacientii de cancer pe care tratamentele
conventionale de cancer nu fac decat sa il
accelereze.
Daca pacientul nu a facut nici un
tratament conventional de cancer (in special chimioterapie sau
radioterapie) , GNM are o rata de succes de 95 pana la 98 %. Este o
ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr.
Hamer au fost date chiar de autoritati. Cand Dr. Hamer a fost
arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea
licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele
pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit
sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6000 din 6500 de
pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In cazul
tratamentelor conventionale, cifra aceasta este inversa. Conform
declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului Dr. Ulrich
Abel (Germania),
Succesul majoritatii chimioterapiilor este
jalnic... nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la
abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata pacientilor care
sufera de cele mai comune forme de cancer organic…Chimioterapiile
pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie, care
reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta un pustiu
stiintific scientific wasteland.
(Lancet
1991).
CORPUL SE VINDECA SINGUR
Rezolvarea conflictului generat de
semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului
biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat in modul
de reparare, programul de vindecare fiind asistat in mod direct de
sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul
revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu av em puterea
de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor
necesari organismului sunt esentiale pe perioada de vindecare. A
doua faza este denumita
faza calda
si, in aceasta perioada, vasele de sange se
maresc, incalzind extremitatile si
pielea.
Odata cu rezolvarea conflictului se
produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulara
(vechiul creier
- controlul
cresterii tumorale) si distrugerea celulara
(creierul
nou - controlul
degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat
procesul de reparare specific. O zona care s-a necrozat sau a
prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum
regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de
regula, de inflamatii potential dureroase cauzate de edeme care
protejeaza tesutul pe durata vindecarii. Alte simptome tipice
regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca
tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Exemple
de
boli
care apar doar in procesele de vindecare
sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringita, brosita,
artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii
urinare, anumite boli ale ficatului si infectii (vezi mai
jos).
Bazandu-se pe observarea multiplicarii
celulare (mitoza) si pe distinctia standard dintre
tumoare
benigna
si
maligna,
medicina conventionala interpreteaza procesul natural de producere
celulara a tesutului care se vindeca
drept tumoare
maligna. In GNM
distingem la fel doua tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt
impartite in
bune
sau
rele,
ci mai degraba sunt clasificate dupa tipul
de tesut si zona cerebrala din care provin si de unde sunt
controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv,
in faza activa a conflictului-soc (tumorile pulmonare, tumorile de
colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostata
etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de
vindecare.
In felul in
care creierul
vechi controleaza
cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara
sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste, de indata ce
tesutul este reparat.
Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul,
limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul
bronhial si laringial si cancerul
cervical, toate sunt
de natura curativa si fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu
conditia ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de
medicamente sau de o revenire a conflictului-soc, aceste tumori
dispar pana la urma, pana la sfarsitul procesului de
vindecare.
Al doilea tip de cancer
mamar, carcinom in
situ
(DCIS),
intra de asemenea in aceasta categorie. In timp ce un cancer de san
este un indicator ca femeia este in faza activa a conflictului de
tip
grija,
un cancer in
situ este un semn
pozitiv ca problema asociata
conflictului de
separare a fost
rezolvata. O femeie nu face un cancer de san fara motiv! Asa cum
nici faptul ca el se dezvolta exact in sanul stang nu este o
coincidenta.
IMPORTANTA LATERALITATII NOASTRE
BIOLOGICE
Dr. Hamer a descoperit ca lateralitatea determina daca o
boala precum este cancerul, se dezvolta in partea stanga sau
dreapta a organismului. Aceasta este regula: o persoana dreptace
raspunde unui conflict cu mama sa sau cu copilul cu partea stanga a
organismului, si cu partea dreapta la un conflict cu tatal sau
partenerul, fratii, rudele, prietenii, colegii, etc. Pentru
stangaci este invers. Exista intotdeauna o relatie inversa intre
creier si organism, pentru ca fiecare emisfera a creierului (mai
putin partea amigdaliana) este in relatie directa cu partea opusa a
corpului. Cel mai simplu mod de a descoperi lateralitatea noastra
biologica este sa batem din palme. Palma care este deasupra indica
daca suntem stangaci sau dreptaci. Astfel, un cancer in sanul
drept, un chist ovarian in ovarul stang, o problema de piele pe
partea dreapta sau stanga (sau amandoua), o paralizie motorie pe
partea dreapta (dupa un atac cerebral), ne dau un prim indiciu
despre cine a fost implicat atunci cand conflictul originar a avut
loc. In ceea ce priveste conflictele mai avansate (si regiunile
cerebrale), statutul hormonal trebuie de asemenea luat in calcul,
pentru o evaluare precisa.
ROLUL BENEFIC AL MICROBILOR
Un alt aspect al cercetarilor Dr.
Hamer este acela al rolului microbilor pe durata procesului de
dezvoltare a bolii. Pe scurt, a aflat
ca microbii precum
ciupercile, bacteriile si virusii sunt activi doar pe durata
procesului de vindecare si maniera in care ei opereaza este in
deplina concordanta cu logica evolutiva
(A Patra Lege Biologica). Bacteria de
tuberculoza, spre exemplu, populeaza doar tesuturile controlate
de creierul
vechi. Functia lor
pe timpul procesului de vindecare este de a descompune tumorile
care nu-si mai au rostul:
tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile
la rinichi, tumorile la prostata, tumorile la uter, tumorile de
san, melanoamele si
mesothelioma.
Bacteriile tuberculozei sunt esentiale
pentru descompunerea constructiilor celulare ce au proliferat cu un
anumit scop biologic, in timpul fazei active a conflictului. Daca
bacteriile necesare nu sunt disponibile din cauza vaccinarii sau a
uzului excesiv de antibiotice sau in urma chimioterapiei, tumorile
nu se pot dezintegra cum trebuie. Ca urmare, raman pe loc si sunt
incapsulate in mod inofensiv. Detectate la un control de rutina
totusi, ele pot fi diagnosticate ca si cancer si noi conflicte
potentiale pot aparea in urma aflarii vestii, cu noi simptome.
Intelegand legile biologice ale desfasurarii bolilor, aceasta
perspectiva poate fi eliminata. In timp ce bacteriile descompun
tumorile cu celule care nu mai sunt necesare, virusii sunt
implicati in procesul de vindecare al tesuturilor coordonate
exclusiv de cortexul cerebral (ex: bronhiile, mebrana nasala,
mucoasa stomacala, mucoasa canalelor biliare si
epiderma). Hepatita,
pneumonia, herpesul, gripa si gripa stomacala
indica faptul ca procese virulente naturale
de vindecare sunt in curs. In ceea ce priveste rolul virusilor, Dr.
Hamer prefera sa vorbeasca de
virusi ipotetici,
din cauza ca, in ultimul timp, existenta
virusilor este pusa in discutie. Acest lucru este in concordanta cu
descoperirile initiale ale Dr. Hamer, care evidentiau faptul ca
procesele de reconstructie si regenerare ale tesuturilor necrozate
sau ulcerate au totusi loc chiar si in absenta virusilor specifici
tesuturilor respective.
Dilema in care se gaseste medicina
conventionala este aceea ca esueaza in a recunoaste tiparul de
evolutie in doua faze al fiecarei boli, prima faza, aceea a
conflictului activ, fiind in mod obisnuit scapata din vedere. Din
moment ce microbii sunt activi doar in faza de vindecare, iar
activitatea acestora este in mod normal acompaniata de inflamatii,
febra, puroi, supurari si dureri, microbii sunt considerati
raufacatori si cauza a bolilor infectioase. Dar microbii nu
provoaca boli. Pana la urma, este organismul nostru cel
care
angajeaza
microbii pentru a optimiza procesul de
vindecare. Microbii pot fi bineinteles transmisi, dar ei raman
inofensivi, pana in momentul in care persoana este in faza de
vindecare a aceluiasi tip de
conflict.
PUNAND LA INDOIALA METASTAZELE
Bazandu-se pe GNM “Sistemul
Ontogenetic al tumorilor”, teoria vast raspandita a metastazelor
care sugereaza ca celulele canceroase migreaza prin vasele de sange
si limfa, cauzand tumori si in alte locuri, este, in cuvintele Dr.
Hamer, pura fictiune
academica. Celulele
in general si celulele canceroase in mod special nu isi pot
schimba, sub nici o forma, structura lor histologica sau sa treaca
de bariera bacteriana.
De exemplu, o celula canceroasa a unei
tumori pulmonare, care este de origine endoderma, controlata de
zona amigdaliana a creierului si care prolifereaza de-a lungul
fazei active a conflictului, nu se poate transforma intr-o celula
osoasa, care este de origine mesoderma si este controlata de
cortexul cerebral, celula care se deterioreaza in timpul fazei
active a coflictului, in procesul de decalcifiere. In
scenariul cancerul
pulmonar metastazeaza la
oase, celulele
cancerului pulmonar creaza de fapt un gol (descompunere
celulara!—reversul cancerului) in anumite oase din organism.
Trebuie de asemenea sa ne intrebam de ce celulele canceroase
rareori se raspandesc la tesuturile vecine, de exemplu: de la uter
la cervix. Daca celulele canceroase calatoresc prin sange, de ce nu
este atunci scanat sangele donat, pentru a cauta celule canceroase?
De ce nu sunt atunci gasite o multitudine de tumori in peretii
vaselor de sange ai pacientilor bolnavi de
cancer?
Acum doi ani ,pe 19 August 2004,
ziarul canadian “Globe and Mail” a publicat un articol intitulat,
“Cercetatorii urmaresc testele de sange pentru cancerele de
san”,
continand declaratiile
revelatoare:
Vanatoarea celulelor canceroase in fluxul sangvin
a durat 10 ani
si
pana de curand, nici o tehnologie existenta nu e
reusit sa izoleze in mod cert o singura celula tumorala, dintre
milioanele de celule rosii si albe continute in orice mostra de
sange
uman.
In afara faptului ca vanatoarea este
departe de a fi incheiata (asa cum indica articolul), nu sugereaza
asta cumva ca ipoteza
metastazelora
dezinformat publicul si a speriat de moarte milioane de pacienti de
cancer, de-a lungul ultimelor patru decenii
?
Dr. Hamer nu neaga, bineinteles,
posibilitatea aparitiei celui de-al doilea cancer, dar aceste
tumori succesive nu sunt cauzate de migrarea celulelor canceroase
care se transforma, in mod miraculos, intr-un tip diferit de
celula, ci mai degraba sunt urmarea noului conflict-soc. Noul DHS
poate fi declansat de o alta experienta traumatizanta aditionala,
sau prin socul provocat de diagnostic. Asa cum am mentionat mai
devreme, un diagnostic neasteptat de cancer, sau a-i comunica cuiva
ca are metastaze, poate declansa o spaima de tipul “frica de
moarte”(provocand
cancer pulmonar) sau orice alt tip de diagnostic relationat cu
socul emotional, cauzand noi cancere in diferite alte parti ale
organsimului. In multe cazuri, acesti pacienti nu supravietuiesc
pana in faza de vindecare, din cauza starii de stres foarte grave
care ii slabeste pana la punctul in care mai au foarte putine sanse
de supravietuire extrem de toxicului tratament
chimioterapeutic.
Al doilea tip de cancer foarte
intalnit dupa cancerul pulmonar este
cancerul
osos. Dr. Hamer a
descoperit ca oasele noastre sunt biologic legate de increderea,
respectul si stima de sine. Altfel spus, spunandu-i-se cuiva ca are
o boala care ii ameninta viata, in mod special una care se
presupune ca se
raspandeste ca focul
prin organism, este echivalent cu: “acum
sunt total inutil” si, pe langa faptul ca ne simtim inutili, oasele
incep sa se decalcifieze (in cazul cancerelor de san, deseori in
zona sternului si a coastelor). Tot asa cum se rupe un os, scopul
programului biologic (al bolii) apare la sfarsitul fazei de
vindecare. Cand faza de reparare este completa, osul va fi mult mai
puternic in zona respectiva, asigurand in acest fel ca suntem mai
bine echipati, in eventualitatea aparitiei unui nou conflict al
stimei de sine.
NATURA TUMORILOR
CEREBRALE
Odata ce conflictul a fost rezolvat,
leziunile cerebrale impreuna cu psihicul si organul aferent intra
in faza de vindecare. Odata cu repararea oricarei rani se dezvolta
o edema (fluid in exces) pentru a oferi protectie tesutului
cerebral ce este refacut. Pe tomografie, schimbarile sunt foarte
usor de observat: vizibilele inelele concentrice dispar in edema si
apar acum neclare si inchise la culoare. In momentul de varf al
fazei de vindecare, atunci cand edemul cerebral atinge dimensiunea
maxima, creierul declanseaza un scurt si puternic impuls care
expulzeaza edema. In terminologia GNM, aceasta reglare este
denumita Criza
epileptica (CE).
In timpul crizei, intregul organism este aruncat, pentru scurt
timp, intr-o stare de simpaticotonie (hiperstimularea sistemului
nervos simpatic), retraind simptomele tipice fazei de conflict
activ, cum ar fi transpiratie rece, extremitati reci, puls
accelerat si greata. Intesitatea si durata acestei crize
pre-programate este determinata de intensitatea si durata
conflictului precedent. Atacurile cardiace, accidentele cerebrale,
crizele de astm si cele epileptice sunt doar cateva exemple ale
acestui crucial punct de revenire. Tipul de criza depinde
intotdeauna de natura conflictului si de zona cerebrala
corespunzatoare implicata.
Dupa ce edema cerebrala a fost impinsa
afara, tesutul conectiv ce ofera suport structural neuronilor se
reface in zona respectiva, pentru a restabili functiile celulelor
nervoase care au fost afectate de socul datorat conflictului (DHS).
Aceasta acumulare naturala este ceea ce medicina conventionala
denumeste tumoare
cerebrala,
acesta veste avand consecinte cumplite
asupra pacientului. Dr. Hamer a stabilit, in 1981, ca tumoarea
cerebralanu
este o boala in sine, ci un simptom al fazei de vindecare, care se
desfasoara paralel si la nivelul organului afectat (controlat de la
nivelul creierului din zona sa specifica care se afla simultan in
faza de reparare). Astfel ca “metastazele
cerebrale”de
fapt nu exista nici ele.
TERAPIA GNM (pe scurt)
Primul pas in terapia GNM este sa oferi o intelegere a
naturii biologice a simptomului, de ex: un anumit tip de cancer, in
relatie cu cauzele sale pihice. O tomografie si un istoric medical
complex sunt de asemenea vitale pentru a determina daca pacientul
este inca in faza activa a conflictului, sau deja se vindeca. Daca
este inca in faza activa, atentia trebuie indreptata asupra
identificarii motivului socului initial DHS si dezvoltarea unei
strategii pentru rezolvarea conflictului. Este cruciala pregatirea
pacientului si informarea lui despre simptome si despre procesul
vindecarii si eventualele complicatii ce pot apare. Simptomele sunt
foarte previzibile! Descoperirile Dr-lui. Hamer ne furnizeaza,
pentru prima oara in istoria medicinei, un sistem sigur care ne
permite nu numai sa intelegem, dar si sa prezicem dezvoltarea si
simptomele oricarei boli. Aceasta este adevarata medicina
preventiva, un aspect al GNM care cu greu poate fi dezbatut
suficient. Adevarata preventie necesita intelegerea cauzelor reale
ale bolii si aceasta este exact ceea ce cercetarile Dr-lui Hamer
furnizeaza in detaliu.
Intelegand
cele “Cinci Legi
Biologice”ale
cauzei si ale procesului de vindecare al bolii, ne putem elibera de
teama si panica ce deseori apar odata cu instalarea unor simptome.
Aceasta cunoastere este mai mult decat putere. Ea poate salva
vieti.
http://www.newmedicine.ca/
