Nu mă refer la persoanele care au murit (acesta este alt
tip de durere), ci la fostul partener care se mișcă și respiră,
chiar dacă departe de tine. Cum să îngropi de vie o persoană pe
care încă o mai iubești? În iubirile înrădăcinate, mintea este cea
care trebuie să-l „ îngroape emoțional” pe fostul partener, și nu
pompele funebre.
Lupți împotriva amintirilor, încerci să le distragi, te
duci la psiholog, la ghicitoare, la vrăjitoare, dar imaginile cu
fostul partener, încă, te înconjoară. Ai impresia că s-a rupt ceva
din tine, îți lipsește ceva, dar, aidoma fenomenului
medical„membrul fantomă”, creierul tău procesează persoana care
lipsește ca și cum l-ai avea încă lângă tine.
De ce ne grăbim să începem o nouă
relație?
Bunul simț ne spune: „Cel mai bun remediu pentru o
dragoste veche este să deschizi ușa unei noi iubiri”. Problema este
că, dacă prima dragoste încă trăiește și navighează prin memoria
noastră conștientă sau inconștientă, achiziția recentă n-o va
afecta în niciun fel, pentru că nu va avea unde sau cum să crească.
Există trei motive pentru care ne grăbim să înlocuim o iubire care
încă ne bântuie:
1.Necesitatea de a
fi iubit
O tânără mi-a spus plină de durere: „Ce să fac? Sunt
șase luni de când nu am niciun partener”. Ce să fac? Păi nimic, să
trăiască oricum, să se bucure de viață. Cine a spus că dragostea
este singura formă de autorealizare? Neliniștea de a avea pe cineva
împinge milioane de oameni să se lipească de „primul venit”, fără a
avea alt motiv decât să-și calmeze anxietatea. Tagore spunea că
dragostea este ca un fluture: dacă o urmărești cu disperare, se
îndepărtează, dar dacă stai nemișcat, se așează pe tine. Nu se
poate să ieși în căutarea unui partener ca și cum te-ai duce să
cumperi un produs de la magazin, și nici nu te poți îndrăgosti la
comandă. Dar poți să te pregătești pentru iubire: să te organizezi
în interior, să te înseninezi și să-și lași inima
întredeschisă.
2.Toleranța scăzută
la durerea emoțională
Unii nu pot suporta durerea pentru că nu sunt capabili
din punct de vedere chimic, iar alții pur și simplu sunt răsfățați
și cad în deznădejde la primul indiciu de disconfort. Unii oameni
suportă cu stoicism ,ca niște războinici, atacurile vieții, dar
când vine vorba de dragoste și de durerile sale, devin deosebit de
fragili și sclifosiți. Susceptibilitatea aici nu se referă la
nevoia de a fi iubit, ci la intoleranța la durerea emoțională. În
primul caz, ei caută o „nouă dragoste”, care să calmeze apetitul;
în al doilea caz, o „iubire analgezică”.
3.Răzbunarea
O ajustare emoțională a legii talionului: „ochi pentru
ochi”: „ Vreau să suferi cât am suferit( sau sufăr ) și eu. Pură
imaturitate. În dragoste, trebuie să ști să pierzi și nu să te
angajezi în lupte de răzbunare și de ispășire depășite moral. Modus
operandi este după cum urmează: te grăbești să te implici într-o
relație nouă, astfel încât el sau ea, crezi tu, va muri de furie
sau gelozie. Dorești să-i dai o lecție și să-i arăți că nu este de
neînlocuit. Analizează cu calm, te rog: Chiar crezi că această
strategie îi va schimba sentimentele față de tine? Ce te face să
crezi că încă mai are sentimente pentru tine?
Ține minte această idee: dacă fostul tău consideră că
faci parte din trecut, el sau ea nu trebuie să facă parte din
prezentul tău.De fiecare dată când încerci să-i atragi atenția
fostei/ului, îl implici din nou în viața ta și îți rănești
respectul de sine. Vechiul cui pătrunde astfel și mai
adânc.
„Te-am părăsit. Acum ce să fac ca să te
uit?”
Scopul de „a-l uita pe partener ”, ca și cum n-ar fi
existat niciodată nu este doar un lucru irațional, ci și naiv, dacă
nu cumva hotărești să-ți dai cu un ciocan în cap și să-ți creezi
leziuni cerebrale, ceea ce nu este recomandat. Realitatea este
alta: a accepta pierderea într-un mod salutar nu implică să ai
amnezie în ceea ce-l privește pe fostul tău partener, ci să-ți
aduci aminte de el fără durere sau cu o durere luminoasă și
suportabilă.
Strategia lui Tarzan
Nu renunți la vechea relație până când nu ai început una
nouă. Este o versiune mai avantajoasă și anticipată a metodei. „un
cui scoate pe celălalt”: nu slobozești o liană până când nu ai
prins-o bine pe următoarea. Înlocuiești cuiul înainte să se
înrădăcineze. Strategia Lui Tarzan este crudă: într-o zi oarecare,
fără niciun avertisment, îți dai seama că partenerul tău are pe
altcineva și nu ai timp să mai faci ceva. Îți vine „avizul morții”
și nu mai rămâne nici cenușa. Surpriza este de proporții: „Totul
s-a petrecut atât de repede...Nu am avut niciodată niciun indiciu
că relația noastră funcționează prost, nu mi-a spus nimic...”
Întrebările sunt numeroase și izbitoare: „Când, unde și cum s-a
întâmplat acest lucru? De ce mie?” Și nimeni nu poate să-ți
răspundă: partenerul te părăsește. Dacă trecutul persoanei pe care
o iubești te face să bănuiești că folosește această strategie,
mergi mai departe. Cum? Pleacă tu primul și nu-ți lăsa partenerul
să te folosească!
Este posibil să iubești doi oameni în același
timp?
Da! În ciuda protestelor venite din partea apărătorilor
monogamiei și ai exclusivității emoționale, mulți oameni deschid
filiale și bifurcă sentimentul iubirii. Să iubești doi oameni în
același timp: două cuie simultane și în paralel. O bucurie dublă
sau dublă durere? Pe termen scurt: euforie și fascinație; pe termen
mediu și lung, disconfort și primejdie. Soluții? Le aștept de la
dumneavoastră!
Cum să scoți cuiulși să alini durerea vechii
iubiri?
1.Dacă ai o dragoste
înrădăcinată, nu te grăbi, dă-ți timp
2.Treci peste toate etapele
durerii ( voi scrie cât de curând un articol despre cele patru
etape ale doliului)
3.Păstrează-ți curățenia
interioară. Sub greutatea unei iubiri sinuoase care refuză să
dispară, lumina ochilor este tristă și opacă ca și cum ai suferi de
o boală virală. Dar atunci când antivirusul începe să lucreze,
privirea devine mult mai plină de viață.
4.Încearcă să nu compari
lucrurile vechi cu cele noi
5.Nu uita: Revanșa te va
ancora în trecut
Dacă vei avea o iubire împărțită între mai multe
persoane, vei trăi o nemulțumire permanentă: atunci când ești cu
una dintre ele, îți va lipsi ce are cealaltă; și vei continua așa,
din lipsă în lipsă, încercând să iubești un puzzle în care piesele
nu se potrivesc.
Articol inspirat după „ Cum să nu mori din dragoste” de
Walter Riso
