Localizare:
Băile Herculane este un oraș în județul Caraș-Severin, Banat, România. Are o populație de 6.019 locuitori.Este situat pe Valea Cernei, la 5 km de principala arteră rutieră ce leagă vestul țării de București — DN 6 (E70) și calea ferată internațională București — Timișoara — Moravița, este accesibilă și pe calea fluvială a Dunării, fie dinspre est: Sulina — Galați — Drobeta Turnu-Severin — Orșova, fie dinspre vest: Viena — Budapesta — Belgrad — Orșova. Aeroporturile cele mai apropiate se află la Caransebeș și Timișoara (aeroport internațional).Prin statiune puteti circula si cu microbuze si autobuze.
Legenda:
Hercules, în drumul său spre Caucaz, în căutarea lânei de aur, împreuna cu argonauţii săi ar fi trecut prin zonă urcând pe Dunăre în sus. Pe vremea aceea Dunărea avea un alt curs faţă de cel de astăzi, prin Iugoslavia, curgând în Adriatica, Hercules şi argonauţii săi au ajuns la cataracta de pe Dunăre - Cazanele Dunării. Aici s-a oprit pentru a încerca trecerea corăbiei deasupra cataractei.
Până la găsirea unei modalităţi de a trece corabia deasupra cataractei, Hercules ar fi plecat pe Cerna în sus şi ar fi ajuns la Herculane unde s-a întâlnit cu Corcoaia, o batrână care locuia în zona Platoului Coroninii Aceasta, väzându-l vlăguit, i-ar fi spus sa intre in apa unui izvor ce se afla in vale sa se mai indrazveneasca . I-a mai spus ca si cei doi fi ai sai intrau in apa izvoarelor dupa ce terminau munca cimpului iar dupa baia in apa calda erau mai vigurosi si ca localnicii cind erau bolnavii sau aveau animale bolnave, ranite sau muscate de serpi veninosi faceau baie in aceste izvoare, iar dupa ce ieseau afara si ei si animalele se vindecau complet..
Batrina i-a povestit lui Hercules despre un balaur care venea si se scalda aici in vale.iar cind isi lua zborul de pe pamint scuturindusi aripile stropi de apa cadeau de sus din cer ca o perdea de ploaie formind o cascada in munte numita Cascada Vinturatoarea.
Tot aici i-a aparut si tatal sau Zeus in cale spunind-i sa nu uite niciodata ca pericolul cel mai mare vine de sus din cer de la mama sa vitega Hera, stiut fiind ca aceasta nu-l avea la inima datorita faptului ca Zeus avusese o legatura amoroasa cu o paminteaca din care se nascuse Hercules.In locul in care a aparut Zeus a ramas o stinca enorma sub forma unui deget urias care are aratatorul indreptat in sus spre cer numindu-se astazi Degetul lui Hercules.Stinca se observa foarte bine dupa masa cind soarele bate puternic in ea din Strada Zavoiului. Reluându-şi drumul, Hercules ajunse intr-un loc salbatic numit astazi Piatra Puscata.
Tot acolo s-a întâlnit cu un localnic, acesta aflind ca este Hercules i-a cerut ajutorul pentru a omorî un balaur care îsi avea vizuina lângă Izvoarele Cernei si care le producea mari necazuri.Hercules i-a ascultat rugămintea şi a pornit în căutarea balaurului dar inainte se a parasi locul Hercules ca sa nu uite pe unde a venit a facut un semn cu coada maciucii in peretele de stinca Hercules ajunse în sat, care era fortificat şi bine apărat.
Din discuţia avută cu căpetenia satului, aceasta i-a povestit de necazul lor şi anume că de fiecare dată când ieşeau din sat şi se duceau la munca câmpului balaurul venea şi îi omora, distrugându-le şi recoltele.Pentru ca să nu mai aibă probleme cu balaurul ei trebuiau să dea în mod regulat câte o copilă din sat pe care o legau de un stâlp, care se afla chiar pe buza unei prăpastii. Balaurul venea şi o lua, astfel sătenii aveau linişte un timp
Era un adevarat ritual pentru ca oamenii nu stiau ce sa faca sa se bucure pentru ca scapau de necaz o vreme sau sa plinga dupa copila data de nevoie balaurului. Hercules se hotărăşte să omoare balaurul şi organizează o pânda folosind drept momeala o fata din sat. În momentul când balaurul veni sa ia fata de pe stâlp, Hercules îi apăru în cale şi îi dădu o lovitură puternică cu măciuca, dar aceasta sare din solzii balaurului în munte, retezând jumătate din vârful acestuia. De aici vine numele de Muntele Retezat.
Apoi balaurul naucit de lovitura o lua pe Cerna in jos si intra in Cheile Corcoaiei locul fiind strimt balaurul ramase blocat dar Hercules ocoli muntele iesindu-i in cale. Se spune ca acolo in chei in locul ala strimt Hercules se propti atit de tare sa dea lovitura de gratie incit piciorul i-a intrat in stinca, urma acestuia o vedem si astazi .
Balaurul de durere si aproape pe moarte se zvircoli asa de tare incit reusi sa iasa din strimtoare si intra in locul unde isi avea vizuina. In locul lui au ramas urmele luptei, muntele despicat in doua ,scobiturile rotunde din peretii de stinca si despicatura verticala prin care abia se intrevede un colt de cer undeva sus de tot, e lasata de maciuca . Hercules il urmari si ii aplica ultima lovitura omorindu-l, singele tisnindu-i cu putere, formind izvoarele - Izbucul Cernei iar ultima suflare iesindu-i intr-un virf de munte, in locul stiut astazi de Grota cu Aburi si in avenele si pesterile din jur.
Legenda mai spune in continuare ca in timpul luptei cu balaurul, fata care fususe folosita ca momeala, speriata, a trecut riul Cerna in Cheile Tasnei ascuzinduse intr-o grota. dar din cauza luptei dintre balaur si Hercules si a zguduiturilor pamintului intrarea in grota a fost astupata de stincile masive pravalite de pe versanti .Hercules i-a auzit tipetele disperate si sa apucat sa elibereze intrarea grotei insa un bloc enorm de piatra era chiar pe intare. Hercules a incercat cu forta lui recunoscuta sa-l dea la o parte dar nu reusi Atunci lua maciuca si-l sparse in doua dar si o parte din grota ,apoi lua bucatile de stinca si le arunca atit de departe ca una dintre ele ajunse in mijlocul riului Cerna in locul numit astazi La Bobot. Apa a fost oprita de stinca , trecind peste ea formind casacada Bobot din Valea Cernei.
Locul in care a fost grota si spartura de maciuca este stiut de oameni de Gaura Fetei si se poate vedea din poteca care trece pe deasupra .
Dupa lupta cu balaurul Hercules trecind pe linga izvoarele de apa miraculoasa in drumul lui spre Dunare unde il asteptau argonautii isi aduse aminte de vorbele batrinei Corcoaia . Se hotari sa intre în unul din izvoarele termale, apoi ieşind de acolo şi-a dat seama că într-adevăr batrâna a avut dreptate, forţele i-au revenit ca prin minune, iar rănile din lupta cu balaurul i s-au vindecat pe loc.
autor legenda Barbu Gheorghe
Originea Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două milenii. Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.Ch. de Împaratul Traian, romanii introducând cultul balnear preluat de la greci pe care apoi l-au dezvoltat. Numele stațiunii de care este legat si numele societății noastre, vine de la zeul Hercules, fiul lui Zeus și al frumoasei Elena, consemnat în mitologia romană ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii și al echilibrului între forța fizică și cea spirituală.
Romanii au construit aici, la Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras), temple, băi, monumente și statui, închinate zeilor Hercules, Aesculap și Hygieia. Atestarea documentară a stațiunii datează din anii 153 d.C., fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi: „Zeilor și divinităților apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimiși ca delegați romani să asiste la alegerea în calitate de consul a fostului lor coleg Severianus, întorcându-se nevătămați, au ridicat acest prinos de recunoștință”. În perioada civilizației romane, stațiunea de pe Valea Cernei a constituit un important punct de atracție pentru aristrocația Romei antice. Impresionați de excepționala putere tămăduitoare a apelor sacre de pe Valea Cernei, romanii sosiți în Dacia le-au închinat un adevărat cult balnear sub semnul tutelar al lui Hercules.
Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de mulțumire aduse zeilor pentru vindecare.
După 1718 (Pacea de la Passarovitz) începe istoria modernă și contemporană a Băilor Herculane, în cadrul Imperiului austriac. Din 1736 începe reconstrucția și modernizarea băilor, a căilor de acces, grănicerii bănățeni construind aici majoritatea edificiilor din stațiune, care poartă amprenta unui baroc austriac impresionant. Se cuvine să pomenim aici de faptul că în anul 1999, Termele Romane cuprinse în monumentala construcție a hotelului Roman au fost redate, după 2000 de ani, în circuitul turistic astfel încât vizitatorii hotelului au posibilitatea să urmeze tratamentul balnear în aceleași condiții cu cele ale guvernatorului provinciei, generalul roman Marcus Aurelius Pius. După retragerea administrației și armatei romane, în timpul împăratului Aurelian, sub presiunea populațiilor migratoare, băile au decăzut mult comparativ cu perioada de strălucirile din vremea romană. În 1736, generalul Andreeas Hamilton, guvernator al Banatului din partea regelui Carol, reclădește băile și menționează existența termelor lui Hercules, Higeea și Esculap. Izvorul cu cel mai mare debit este Hercules, care are emergenta sub Hotelul Roman și acolo se înscrie în hartă Baia nr. 9. Stațiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalități, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef și împărăteasa Elisabeta. În 1852 împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, iar împărăteasa Elisabeta - pasionata, îndrăgita, distincta și armonioasa Sissi - scrie un jurnal intim în care Băile Herculane sunt o prezență distinctă și încântătoare. În stațiune există Muzeul Nicolae Cena, ale cărui colecții au început să fie constituite începând cu anul 1922.






Staţiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalităţi, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I şi împărăteasa Charlotte, împăratul Franz Josef şi împărăteasa Elisabeta. În 1852, împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind ceea mai frumoasă staţiune de pe continent, iar împărăteasa Elisabeta descrie în jurnalul său Băile Herculane ca o locaţie distinsă şi încântătoare.

Stațiunea

Stațiunea este situată în partea de sud-vest a României, la o altitudine de 168 m, la 8 km distanța de granița cu județul Mehedinți și doar 25 de km de frontiera cu Serbia.
Stațiune milenară menționată sub denumirea „Ad aquas Herculis sacras ad Mediam”.
Proprietăţile terapeutice ale apelor minerale de la Băile Herculane au fost studiate începând din secolul al XVIII-lea. La 1770, medicul vienez Krantz începea aici primele cercetări, iar aproape un secol mai târziu Schneider şi Kottsdorfer efectuau o analiză aprofundată a izvoarelor minerale din staţiune. În ziua de azi, caracteristicile apelor de la Băile Herculane sunt bine cunoscute, făcând obiectul a numeroase studii de specialitate.
În împrejurimile staţiunii Băile Herculane, înşirate de-a lungul Cernei pe o lungime de aproape 4 km, sunt cunoscute 16 izvoare cu apă termominerală, clasificate în funcţie de caracteristicile fizice, compoziţia chimică şi calităţile curative în 5 grupe.
Băile Herculane oferă ape termominerale clorurosodice, bicarbonatate, bromurate, iodate şi sulfuroase cu diverse grade de mineralizare. Apa unora dintre izvoare conţine hidrogen sulfurat în concentraţie de până la 60 mg/l. Izvoarele de la Băile Herculane au o radioactivitate ridicată, fiind comparabile prin valoare cu cele de la Vichy şi Mont Dore.
Factori naturali: climat de depresiune intramontană, cu influențe submediteraneene, sedativ-indiferent; ape minerale izotermale și hipertermale (38-60 °C), slab radioactive, hipotone, cu diferite compoziții chimice:

• sulfuroase, clorurate, calcice, sodice;
• clorurate, sodice, calcice;
• oligominerale.

Statiunea Herculane dispune de o moderna baza de tratament, avand instalatii adecvate pentru bai termale, buvete pentru cura interna, instalatii de fizioterapie (electro si hidroterapie), instalatii pentru aerosoli cu apa minerala, dotari pentru cultura fizica medicala si masaj etc. Fiecare stabiliment de bai este inzestrat cu instalatii pentru bai in cade sau in bazine. Acestea sunt construite din marmura rosie sau alba, din material plastic sau gresie antiacida. Unele au infruntat timpul si poarta pe ele patina vremii, altele sunt realizate in zilele noastre
Cateva dintre instalatiile balneare, prin valoarea lor arhitectonica si istorica, sunt declarate monumente de arhitectura balneara.
1. Baia Romană (s-a mai numit: Baia Hercule, Herculesbad, Latronum, Hotilor, Capciag, Baia lui Iorgovan, Baile de putere)
A fost construita in anul 1838, pe locul altei constructii de lemn din anul 1792.Avea la data ultimei constructii 16 cabine si 4 bazine din marmura rosie. Apa era racita si acumulata in 2 bazine. In sala de asteptare avea o fantana pentru cura interna. Pe fatada se gasea un „orologiu bătător”, asa cum era numit acum un veac. S-au mai pastrat din vechea constructie doar 4 cabine si 2 bazine. In bazinul sudic se poate admira statuia lui Hercule, sculptata direct in stanca, care se pastreaza de pe vremea romanilor.

Cu ocazia restaurarii statiunii la 1724-1737, aici s-au gasit numeroase urme de folosire a acestui izvor de catre romani, precum o cada scobita in piatra in care se faceau bai partiale la cot si la genunchi, gropi sapate in stanca pentru bai generale, numeroase monede aruncate de cei care se inbaiau etc. Odata cu Baia Romana s-a construit langa ea si fantana numita Izvorul Tămăduirii sau Carol. Astazi aceasta fantana adaposteste izvoarele Hygeea si Hercule II, apa fiind indicata in cura interna.
2. Complexul Roman este o replica a renumitelor constructii pe care civilizatia romana le-a creat aici.
Dispune de baza proprie de tratament. Balneatia se face cu doua tipuri de apa: clorurosodică, calcică, tip Hercule I, si clorurosodică, calcică, sulfuroasă, tip Neptun I+IV. Baile se efectueaza in cele 8 cabine cu cazi din material plastic sau in bazine placate cu gresie antiacida. Dintre ele 5 contin apa sarata, iar 3 apa sulfuroasa. Un bazin cu apa sulfuroasa este utilizat pentru kinetoterapie. Hotelul mai este dotat cu o piscina pentru 100 de persoane si o sauna, iar pentru efectuarea procedurilor adjunvante, cu moderne instalatii de fizioterapie, cu un cabinet de acupunctura si terase pentru aero si helioterapie.
3. Baia Apollo (Baia comună, Baia de şindrilă, Ludovic, Ludwigsbad, Ileana, Crisan) se afla in fata capelei catolice si este una din primele bai construite in statiune. Aici s-au descoperit termele romanilor si templul lui Hercule. Apa era adusa la aceste terme nu numai de la izvorul propriu, ci si de la izvorul Despicatura, de langa hotelul Roman, unde se vad si azi urmele apeductului. Numeroase antichitati romane s-au gasit aici in perioada 1724-1737.

Baia Neptun mai dispune si de o sectie de fizioterapie bine utilata.

Daca vreti sa stiti cum va fi vremea, daca doriti sa ajungeti in zona, puteti intra aici:
http://amfostacolo.ro/romania-meteo/banat/herculane/vremea-si-previziuni-meteo__1225.htm