Image link
E atat de simplu sa fii simplu,
Dar totusi, ne complicam simplitatea
Prin ambiguitate.
Ca o necesitate de a
Ne diferentia de primate,
Construim state, tari, palate,
Societati civilizate...
Si...ne omoram sufletul pe
Strazi asfaltate...il acoperim cu smoala,
Cu care se plombeaza gropile bogate
In nimic.
Acoperim...pic cu pic,
Geamurile prin care intra odata lumina,
Cu perdele si draperii,
Pentru a ne ascunde vina.
Nu mai cinstim pe cel ce ne da putere, spre a
Ne pune pe masa micul dejun, pranzul sau cina,
Si ne intrebam...cine ne-a adus aici?
Cine ne-a facut asta?
...sterge oglinda si priveste-te-n ea....
Raspunsul sta in fata ta....
