#Oltenita #destinatiedeweekend #guradevarsareArgesDunare #copii

Voiam demult sa ajung la gura de varsare a Argesului in Dunare. Ieri am bifat si asta. Fu… #fain tare!

Ecluza Oltenita

Am ales drumul prin marginea orasului dupa ce am trecut pe langa Turnul de apa, restaurat cu fonduri europene si transformat in centru cultural de expozitii, gazduind Muzeul de Arta, unic in Romania datorita acestui loc neconventional. Turnul este un monument istoric construit in sec. XX, in anul 1913. A servit drept turn de apa 5 decenii, vreo 3 a fost carciuma renumita, n-a scapat nebombardat in timpul razboiului, iar prin anii '90 era adapost pentru oamenii strazii.

Am urcat pe digul Argesului si am mers apoi spre ecluza aflata in ruina. Candva, Ceausescu visa la un canal navigabil Bucuresti - Oltenita. Pontonul de pe Dunare unde ar fi trebuit sa acosteze navele e acum loc de relaxare, chiar intins mese, scaune si umbrelute pentru cine nu vrea sa stea pe iarba. Ecluza care ar fi ajutat la traversarea din Arges in Dunare e acum o ruina, se vad numai niste piloni uriasi, unii distrusi deja de eroziunea apei. Au insa un farmec aparte in decorul natural, ca niste strajeri ai timpului trecut. Amatorii de pescuit isi pot arunca aici un carlig. ;)

Continuand drumul, am virat putin stanga si am coborat de pe dig, mergand spre Dunare (un sant destul de adanc ne daduse emotii). La cca 1 km, am ajuns la Baza Portuara. Am lasat masina la umbra si am pornit pe jos spre Dunare, pe marginea padurii. Cand s-a facut un luminis pe stanga, am cotit spre malul Dunarii, pana aproape de ponton. Un picnic, o joaca, un somn, poze cu duiumul, bronz, cules de plante medicinale. Fiecare cu ce-l doare. :)

Am mers apoi cateva sute de metri mai in fata, pana la gura de varsare. In dreapta Arges si padurea din lunca, in mijloc Dunarea involburata taiata razlet de cate un vapor sau barja, in stanga malul bulgaresc cu in peisaj pitoresc, cu multe case acoperite cu tigla, traditional si caini latrand ca in sat. Vedeti in clip cum se zbat apele pentru intaietate, e o linie bine definita, dar Argesul se pierde rapus de puterea Dunarii.

La plecare, am trecut prin port pentru cateva poze. Port micut si cochet, de vizitat totusi.

Intreaga zi am vazut numai cateva masini ici-colo, un singur gratar, multa verdeata si locuri de intins patura, umbra, soparle speriate, vantul jucandu-mi in plete, muuuulti biciclisti. Deja visez sa dau si eu o tura cu bita mea vara asta pana la Oltenita. Sunt cam 55 km, cu masina am facut mai putin de o ora. Cu bicla, intr-o saptamana sigur ajung. ? Trebuie sa descopar si plaja Dunarica, o zona aproape de varsarea Argesului in care localnicii se bronzeaza. Am inteles ca e plaja cu nisip fin, umbra, apa, oamenii zonei stiu sa indrume turistii spre acel loc. ;)

E o destinatie in care se poate merge cu copiii, prietenii, familia. Astept sa-mi povestiti cum vi s-a parut voua. Aseara ma gandeam ca demult n-am fost asa de odihnita. :)