Dorinta de a avea o talie mica-mica-mica cu un efort si mai mic-mic-mic ii imbogateste mult-mult-mult pe cei care stiu sa o speculeze. In functie de anul in care ne aflam, incepe sa ne traga asa cate un curent cand intram in hora slabitului. Pe vremea cand am sosit eu la Bucuresti in facultate si porneam prin magazine dupa produsele ideale pentru silueta, erau pe val cele fara zahar sau grasime. Promovate agresiv si scoase intr-o cat mai iscusita evidenta la rafturi, imi luau pur si simplu ochii. Tin minte ca ajunsesem sa mananc, plina de incredere, o ciocolata fara zahar – recomandata, de fapt, diabeticilor – si sa imi umplu cosul cu niste iaurturi nemtesti cu 0% grasime, dar cu un gem bun pe fundul borcanului, despre care aveam oarba credinta ca nu ma ingrasa catusi de putin. Asta era pe vremea mea, inceputurile anilor 2000. Acum, fabricile de pacaleli dietetice s-au perfectionat, lucreaza la foc continuu si sucesc si mai multe minti confuze.

Am pata pusa pe do...