48 de litere si definiții

Deosebirea dintre bine si rău se discere cu desăvârșire doar intr un suflet deplin rațional care înțelege originea desăvârșirii binelui in chipul si asemănarea lui Dumnezeu cu noi iar răul in contrazicerea firii desăvârșit bune a lui Dumnezeu fără a lasă lacune dubii sau neînțelegeri in separarea binelui de rău orice amestecare sau interpretare greșita a binelui sau a râului ducând la stricarea clarității si prăpastiei dintre bine si rău liberul arbitri fiind deplin lucrător doar sub ascultarea binelui orice alegere a râului ducând dezbinarea conștiinței din liberă alegere a binelui ajungând jubjugata de rău si de circumstanțele omul nu poate lucra si binele si răul de aceea dacă va alege răul nu va mai pitea lucra deplin binele si dacă va lucra binele ii este interzis accesul la lucrarea râului orcce cădere având nevoie de o deplina reconciliere pentru a avea deplina siguranța ca se afla in slujba binelui fără a fi sub o robie necunoscuta sau o lucrare ascunsa si amăgitoare a râului

Definiția rațiunii ... definiția binelui si a râului laic si ortodox legiferarea binelui si a râului legislativ răul ales in societate si consecință legală prin privare de libertate si consecință religioasă a alegerii râului si privarea spirituală de libertate de lucrare a binelui si reintrarea lucrarea duhovniceasca deplina in urma spovedaniei biserica nu are un spațiu destinat consecințe păcatului ci intra direct in combaterea si vindecarea de consecințele păcatului deci lupta cu păcatul este una personală dar unita cu tainele lupta intra sub grija lui Dumnezeu pentru a învinge răul așa cum spune si Psalmului 117 m am împresurat dar i am învins pe ei datorită ajutorului primit de la Dumnezeu si toate acestea s au făcut prin lucrarea firii si printr o lucrare fireasca cu simțurile si cu trăirile omului arătând fățiș unde a atacat si cu ce a lucrat păcatul si ce simțiri a răpus si a robot când am săvârșit păcatul si primim ajutor sa identificam ce lucrări ale sufletului au fost rănite pentru a le oferi judecății si bunătăți lui Dumnezeu pentru a le vindeca atunci când trăirile opun rezistența in a se supune lui Dumnezeu si nu doresc sa iasă de sub robia păcatului atunci lupta noastră o întărește Dumnezeu întărind puterea rugăciunii a postului întărind credință si convingerea noastră ca Dumnezeu este puternic si însăși slăbiciunile si neputințele noastre le vom birui cu putere încredere si curaj întărite da harul tainelor lui Dumnezeu

Astfel orice vătămare a sufletului adusă lui Dumnezeu spre vindecare deschide sufletului o cale spre trăiri vindecătoare de aceea si Dumnezeu rostește cuvintele credință ta Tea mântuit pentru ca prin credință Dumnezeu face harul lucrător pentru întregirea simțurilor trupești si sufletești la starea de chip si asemănare cu Dumnezeu de aceea orice îndreptare a atenției către Dumnezeu expune chipul si asemănarea omului la trăire mai apropiată de Dumnezeu care pot fi exprimate ai redate rațional prin cuvinte de slava aduse lui Dumnezeu sfat sfat sfat așa cum un om a găsit firesc sa își exprime uimirea si simțirea la privirea si întâlnirea măreției lui Dumnezeu dar doar un ommpregatit si smerit poate intra in colaborarea directa cu Dumnezeu curățind toate simțurile care au intenția si atenția îndreptate către cele lumești de aceea eate necesară o curățirea si dezrobire a simtirulur pentru a le face disponibile întâlnirii cu Dumnezeu astfel dedicând toată atenția trairilor duhovnicesti fără a fi distras de vre o simțire urmam sa cada atenția din unirea si conlucrarea cu Dumnezeu

Dedicând toată firea sufleteasca si trupească lui Dumnezeu ajungem la reîntregirea chipului si asemănării cu Dumnezeu dar orice păcat sau patima neștiute ascunse sau nedescoperite se simt ca o piedica greutate sau chiar durere in suflet de aceea orice piedica in a ne apropia de Dumnezeu trebuie expusă prin taina spovedaniei.

pentru a ne deschide spre desavarsire trebuie sa trecem prin prin despatimire. Patima trebuie smulsa din suflet si învinsă, pentru ca orice voința care dorește sa se dedice unui folos lumesc in schimbul celui duhovnicesc duce spre înrobirea de lucrurile trecătoare lipsindu ne de cele veșnice. orice tentație lumeasca trebuie smulsa din suflet pentru a ne dedica lui Dumnezeu. Patima reprezintă ruperea si despărțirea de ascultarea de Dumnezeu, ne desparte de el, dar dăruind lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu adică chipul si asemănarea se poate pune început bun urcusul duhovnicesc sănătos si firesc prin ascultare.

frica de a nu pierde vreun beneficiu lumesc trecător si risipit de timp, in schimbul supunerii ascultării simțurilor aduse lui Dumnezeu, este nefondata, pentru ca la Dumnezeu se găsesc calea, adevarul si viața, iar lumea aceasta, supusa trecerii timpului, este doar o cale de a dobândi bogatii duhovnicesti, in folosul Mântuirii. Despartirea de toate bunurile lumești, oferindule, in numele lui dumnezeu, aproapelui, care nu are acces la facilitățile traiului de pe o zi pe alta cale, aduce in spațiul duhovnicesc o lucrare specifica lui Dumnezeu, astfel asemanandu ne in lucrare cu Dumnezeu devenim slujitori ai lucrării lui Dumnezeu in lume.

Cel care îndreaptă firea către asemănarea cu dumnezeu prin despărțirea de bunurile lumești care oricum ne sunt facilitate prin continua circulare a bunurilor in ordinea lumeasca, cum vedem si in lucrarea slugilor care au lucrat cu talanții, dobândim o lucrare veșnica care nu se va lua de la noi. Făcând acestea ne întoarcem către Dumnezeu pentru a judeca felul in care am folosim chipul asemănarea libertatea si conștiința in aceasta lume. pentru ca nu putem oferi întreaga lucrare a asemănării cu care trupul din lutul acestei lumi nu se ridica la trăirea in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii uniți in rugăciune si in revărsarea harului participând in comun la tainele bisericii

in lumea aceasta, primind dulceața fizica, a trairilor lumești vom ajunge la concluzia ca de bunurile lumești sunt si finite dar si trecătoare. Omul se poate satura de acestea, dar căutând încă sentimentul nesățios al dulceții, se pote îmbolnăvi prin exagerare. Pentru cei care uita ca sentimentele sunt si trairi sufletești pot trece in extrema, când bunurile lumești își pierd din sentimentul dulceții omul se poate opri si caută un echivalent duhovnicesc al acestora sau o dezrobire. Atunci cand trupul dezvolta imunitate senzorială la plăcerile lumești nu este nu nimic diferit de un om întemnițat care tânjește după aceleași plăceri lumesti dar nu are acces la plăcerile dobândite de pe urma lor.

O alta extrema in care poate sa cada omul robit cu simțurile sale in aceste lucruri trecătoare, intr un trup deasemenea trecător si supus îmbătrânirii, este depresia si gândul ca nimic bun nu se mai găsește in lume. De aceea trebuie inteles ca toate bunurile lumești au avut întâi in asociere o bucurie duhovniceasca dar când despărțit bucuriile lumești de valorile duhovnicesti, acestea, devin unelte de înrobire a omului in placer ascunse si despărțire de Dumnezeu si de ordinea fireasca a lucrurilor in lume. Toate virtuțile omului inhibate de egoism își au echivalentul in patimi. Toate bucuriile si fericirile netrecatoare ale omului au un echivalent in lucrarea liberă si sănătoasă unei virtuți săvârșite cu deplina înțelegere in lucrarea costurilor lucram cu asemănarea cu Dumnezeu si orice lucrare fireasca in conlucrare cu Dumnezeu aduce bucurii care nu pot fi comparate cu cele dobândite din activități trecatoare de aceea mai mare bucurie avem când facem bine cuiva decât atunci când lucram pentru binele propriu. Si mai mare este bucuria când primim un bine fata de cel pentru care lucram pentru a ni l facilita singuri.

P s necesita reveniri la logica integrarii ideii in text si integrări de trimiteri la surse