Tot spatiul inconjurator era mov. O culoare care ma fascina si care imi capta privirile
fara putinta de scapare. Intensa, fara a fi stridenta si fara nuante. Mov pur si simplu,
inundand totul de jur imprejur si anihilandu-mi orice gest.
O captivitate nocturna in tacerea unei culori...
Deodata, intr-un anume punct din spatiu, movul acela intens incepu sa se dilueze
pana la alb. Dar nu era o simpla transformare de culori, ci o geneza.
Din alb se modela un trup omenesc. Din cateva zvacniri, din cateva unduiri de forme.
Brusc, ca la un semnal, a inceput sa danseze. In acele clipe am privit ceva ce nu mai
vazusem niciodata.
Tot trupul ii era o permanenta vibratie, pe care o percepeam in fiecare gest.
Cele mai simple miscari erau elegante si pline de armonie, oferite in extaz muzicii.
De fapt, nu stiu daca intr-adevar se auzea vreo melodie, insa vazandu-l dansand,
cred ca o auzeam in mine, daca ea nu exista cu adevarat.
Ii auzeam frumusetea, privindu-i miscarile frenetice, aproape extatice.
Un dans care lovea spatiul, asa cum un val loveste cu putere tarmul.
Un dans raspandind mirosul marii dezlantuite...
Dansez in gand, inspirand libertatea miscarii viitoare... |
Sursa |
Ganduri pentru "Clubul Condeielor parfumate", gazduit de Mirela Pete.
Urmatoarea tema pentru 23 aprilie este: "Parfumul seductiei" si a fost
aleasa de Ella.
Parfumul literelor |