Citind romanul lui Nicolae Filimon - Ciocoii vechi
și noi, am găsit asemănări izbitoare între ceea ce primul nostru
romancier numea „ciocoi” și „spânul, omul roș” descris de Creangă
în Povestea lui Harap-Alb. E uimitor cum cei doi au avut aceeași
viziune asupra individului parvenit, numindu-i însă cu expresii
specifice, Nicolai Filimon „ciocoi”, Ion Creangă „spân,omul
roș”.
Iată cum îi descrie Nicolae Filimon în Prologul
romanului pe ciocoi! „Nimic nu este mai periculos pentru un stat
ce voiește a se organiza, decât a da frânele în mâinile
parveniților, meniți din concepțiune a fi slugi și educați într-un
mod cum se poate scoate lapte din piatră seacă.[…]Ciocoiul este ,
totdeauna și în orice țară, un om venal , ipocrit , laș, orgolios ,
lacom brutal până la barbarie și dotat cu o ambițiune nemărginită,
care eclată ca o bombă pe dată ce și-a ajuns ținta aspirațiunilor
sale. ”(Nicolae Filimon - Ciocoii vechi și noi, Ed. Jurnal
Național,2009, București)
Pe Traian Băsescu și pe Iohannis i-am identificat
cu spânul, omul roș din Povestea lui Harap-Alb a genialului
Creangă, dar pot fi la fel de bine și ciocoi, cum au fost definiți
de către Nicolae Filimon parveniții.
Povestitorul moldovean îl descrie pe spân ca fiind
„un individ calculat, perfid, tenace, răzbunător, pus pe
căpătuială, mincinos, plin de viclenii și șiretlicuri, trufaș,
vulgar, arivist, mitocan, neam prost, complexat - induce în clasa
politică veninul invidiei, al răutății și al trădării, înjură și
pălmuiește slugile, pentru a-și întări autoritatea prin teroare și
frică, vrăjmaș al omului de rând la fel ca dracul din creația
populară, este amestecat acolo unde se petrece o trădare, o ispită,
un rău, cumulând puteri distrugătoare cu mult mai complexe și
secrete.( Wow! Ce uluitoare asemănări cu Băsescu!). Traian Băsescu
deține ca și spânul din poveste arta mistificării, a dialecticii
dibace, înșelătoare. (Eugen Simion – Cruzimile unui umorist jovial,
Ed. Princeps Media, 2014,Iași), într-o sintagmă, cum spune
Creangă, „fără de lege” sau „fără de
suflet.”
Ai crede că e întruchiparea răului universal ca
Lenin, Stalin și Hitler. Nu e! Spânul, spune Eugen Simion
întruchipează un rău mai mărunt, răul pus pe căpătuială.[…] El are
o funcție în basm, și anume aceea de a împiedica binele, dreptatea,
adevărul și când câștigă o exercită cu trufie și vulgaritate de
arivist plin de complexe. Extraordinar de bine caracterizat! Ca și
cum Eugen Simion s-ar fi inspirat din morala politicianului Traian
Băsescu când face analiza spânului, omul roș, nu din personajul
spânul, omul roș din Povestea lui Harap-Alb. (
Vasile Anton Ieșeanu - O societate (auto)mutilată după
Patul lui Procust, eseu în pregătire).
