Continuare de AICI
sursa imaginii
Din versetul 13 încep ”vaiurile” și acuzele directe către farisei. De aici putem identifica pericolele majore care îi pîndesc pe cei care se lasă contaminați de această boală spirituală:
5. Viață exterioară impresionantă, viață lăuntrică falimentară. Tensiunea dintre exterior și interior, dintre viața privată și viața publică, dintre viața intimă și cea văzută de ceilalți este o temă recurentă în orice discuție despre fariseim, duplicitate. Vasul curat doar pe dinafară, mormîntul văruit doar pe afară. Pentru o vreme, viața exterioară poate fi admirabilă. Pînă ajungi să bei din pahar și îi vezi lăuntrul, pînă la deschiderea mormîntului, atunci se vede necurăția, fărădelegea, fățărnicia (v. 26-28) Fățarnicul își neglijează casa, familia, apropiații, în ”favoarea lucrării”, acțiunilor publice. Este posibil ca părinții să îi fie înfometați, dar, dacă se fac poze, să împartă pachete la săraci. Este posibil să își abuzeze soția verbal sau fizic, dar întotdeauna va săruta mîna oricărei cucoane, dacă trebuie să-și demonstreze civilitatea, buna creștere și politețea.
6. O falsă cinstire a valorilor istorice și tradiționale. De fapt fariseul, deși pare un tradiționalist, un conservator în valori, pare să țină la istorie, familie, la toate comorile date de înaintași, stilul lui de gîndire este liberal și stilul de viață libertin. Declarativ este alături de marii martiri și de toți sfinții; în fapt scuipă pe mormintele lor prin modul în care își trăiește viața în cele mai mari curvii și destrăbălări. (v. 29-33) Ține conferințe despre familie și puritate, despre abstinență și sobrietate, flirtînd cu recepționerele, accesînd pornografie și dedulcindu-se cu micile plăceri pe care tot el la înfierează.
Continuare pe Edictum Dei AICI