Cine spunea ca plantelor le este indispensabila
apa avea dreptate doar pe jumatate. Intr-adevar, plantele au nevoie
de apa, dar exista unele care se pot descurca bine si cu foarte
putina apa, inmagazinand in diverse parti ale lor (radacini,
tulpini, frunze/spini) rezerve de lichid.
Cactusul, poate cea mai cunoscuta planta
xerofita (specifica mediilor uscate), se adapteaza perfect la
mediul tropical-uscat sau subtropical, de aceea este intalnit
adesea in zonele desertice de pe glob. Acesta are proprietatea de a
pastra in el, pentru mult timp, o cantitate mare de apa,
spinii (practic, niste frunze adaptate la mediul uscat)
impiedicand evaporarea. Florile sunt, in general mari, fara miros
si se deschid seara. Sucul de cactus poate fi consumat de catre
oameni, el fiind foarte hidratant.
Il intalnim in: majoritatea mediilor
desertice de pe glob; desertul Mexican, Mojave, Sahara, Namib,
Atacama, in Australia, in zonele mediteraneene din sudul
Europei.
Specifica, mai degraba, zonelor inalte si
stancariilor, urechelnita (Sempervivum Tectorum) este adesea
intalnita in muntii din sudul Europei si in Asia. Este o planta
suculenta, care se adapteaza atat la conditiile de seceta
prelungita si caldura, cat si la perioade lungi de frig. Se
inmulteste extrem de rapid, de aceea trebuie controlata atunci cand
este plantata in strat, existand pericolul de a invada tot
stratul.
O intalnim in: Muntii Alpi, Muntii
Apenini, Muntii Balcani, Muntii Caucaz, Anatolia,
Armenia.
Un alt mediu ostil, in care totusi se gasesc
plante, este stepa, cu campiile intinse si batute de vant. Datorita
vanturilor puternice, plantele din aceasta zona nu se dezvolta
foarte mult in inaltime si au adesea forma de tufa. Este si cazul
ierbii albastre (Festuca glauca), o planta extrem de
decorativa, care se poate adapta usor la orice tip de sol, (mai
putin la cele foarte umede) dar si la lipsa de apa sau la vant
puternic. Este o planta vesnic verde.
O intalnim in: zonele de stepa din
Europa Estica si America de Nord, in pampasul
argentinian.
