Poem despre Eminescu și Veronica

Simt aroma florilor de tei în fiecare pelerinaj, în parcul Copou,

la teiul sacru...aievea îi văd pe Mihai şi Veronicaîn nopţi albe ținându-se de mânăși îmbătându-se cu mireasma florilor de teiîn noaptea aceea unică de iubire…spre ziuă Poetul pictează o floare albastrăochii lui varsă lacrimi de durereîi ascult geamătul în vers elegiacsub valul mării, pe țărm…pare că trăiește visul vieții salecine sunt eu? cine sunt eu?se întreabă mereu..un organ central care asimilează întâmplările lumiiun egiptean din antichitate rătăcit în Berlinsunt Matei Basarab, lovit cu piatra în capde Petre