poemul orașului tîrziu (fdvf)

nu mai dormisem de ani. patul nu mă mai cunoștea, iar în unele nopți în care-mi duceam trupul în el ca pe-un altar al jertfirii de tot mă-mpingea dîndu-mă jos. femeile au început să-și tencuiască fețele. luau cu ambele mîini apa din rigolele plutitoare ale cartierului și-și dădeau peste obraji stînd pe ciuci, cu coapsele […]