blînd acul pendulei, cel mare desigur, tăia aerul pustiu al camerei sau al dormitorului care tot o cameră este. eu priveam pe fereastra larg deschisă plopii cei doi retezați și amurgul cartierului prin care-mi plimbasem vodcile. tu întindeai cu grijă ciorapii negri de mătase pe coapsele tale infinite zîmbindu-mi. era o seară de mai. standart. […]