poemul orașului tîrziu (fdvf)

ehei, ți-a zis bijutierul ce stătea toamna pe covorul zburător întins pe trotuar, iar lumea se vîntura grăbită din priviri. mîinile-i umblau singure înflorind gri argintul posac. ia uitați-vă, domnu’, ce de modele noi în anotimpul acesta! am răspuns politicos, cît puteam la amiază, distant precum un funcționar de bancă că nu port, dar îmi […]