Autor: Vasile Anton Ieșeanu; Afost odată un poet…
A fost ca niciodată!...
Din neam vestit, cinstit și drept!
Bărbat frumos cu fruntea-naltă
Și era singur, unu' la acest neam!
Om curajos, fără pereche!
Soarele-l admira prin geam,
Luna-i strălucea în plete.
Din cartea cu mari gânditori,
El mintea și-o adapă!
Să lumineze până-n zori
Luceafăru-i lucea sub pleoapă.
Privea în zare, voia aproape totul!
Dorințe mari, pentru a lui țară,
La trecutu-i mare, mare orizontul,
Spre viitor strălucitor răsară!
Și se lupta aprig și-nțelept,
La Timpul cu toată vrăjmășia
Fanariotului ținându-i piept,
Și „păturii superpuse” din toată România…
