Autor: Vasile Anton Ieșeanu; Afost odată un poet…

A fost ca niciodată!...

Din neam vestit, cinstit și drept!

Bărbat frumos cu fruntea-naltă

Și era singur, unu' la acest neam!

Om curajos, fără pereche!

Soarele-l admira prin geam,

Luna-i strălucea în plete.

Din cartea cu mari gânditori,

El mintea și-o adapă!

Să lumineze până-n zori

Luceafăru-i lucea sub pleoapă.

Privea în zare, voia aproape totul!

Dorințe mari, pentru a lui țară,

La trecutu-i mare, mare orizontul,

Spre viitor strălucitor răsară!

Și se lupta aprig și-nțelept,

La Timpul cu toată vrăjmășia

Fanariotului ținându-i piept,

Și „păturii superpuse” din toată România…