~ VIAȚA VISATĂ ~
de. Vasile Tudorache
Am plecat într-o toamnă din sat
visând la o viață plină de bani
treceam bucuros frontiera de
stat
cu pașaportul în mână și tânăr
de ani
.
M-am despărțit tare greu de
părinți
și doi copii în brațe
țineam
soția plângea cu lacrimi
fierbinți
tineri pe atunci! ce mult ne
iubeam!
.
Bunica mi-a adus o mână de
mere
bunicul, săracul, mă strânse
cu foc
și am plecat stăpânit de
durere
în țară străină, nu știu când
mă-ntorc
.
Și de atunci trecură mulți
ani
bunica s-a stins bunicul și
el
pentru o viață visată în
bani
sunt tot mai străin de casă și
țel
Și mi s-a dus din viață un sfert
mi-e părul cărunt, duc lipsă de ani
azi inima-mi bate obosită în piept
pentru o viață visată în bani
.
Îmi plouă-n priviri și-n gând laolaltă
nu am făcut nici bani, nici averi
doar un străin am fost viața toată
s-au dus 17 ani, parcă au fost ieri!...
Rondelul lunii pline
Luna rotundă argintată,
Stăpâna nopţilor cu stele,
Luminează drumul vieţi mele
Prin astă lume-ntunecată...
De mândrul Soare-i este dată,
Lumina ce-o picură-n vâlcele...
Luna rotună argintată,
Stăpâna nopţilor cu stele.
Cu Soarele-n tandem divin,
Luna stă pe cer urcată...
Am aflat de unde vin,
Din Calea Lactee, apropiată,
Luna rotundă argintată.
rondel de Ioan
Friciu (2 iulie 2015)
Luna
Ma uit pe cer,
Si vad o luna,
Zambesc si sper,
Sa-mi spuna buna,
Ca eu o-ntreb mereu,
Ce faci stralucind,
Pe cerul meu,
Si-n gandul meu stiind,
Ca niciodata nu-mi va vorbi,
Ca doar e luna... nu altcineva...,
Ea doar ochii mi va orbi,
Dar susotind aud ceva,
Ce vei auzi si tu candva,
Cauta-mi Soarele,
Ca mi-e greu intre Stele...
Si de-o vezi pe jumatate,
E doar faptul ca,
O doare chiar de toate,
Si-ar vrea pe veci... el sa se-ntoarca...
poezie de Teodoresu Dorin
O noapte de poveste
Luna, mireasă e pe cer,
Un greier este giuvaer,
În lanţ de stele vise poartă...
Lună, cât eşti de minunată!
În noaptea asta-ntunecată
Umbre ascunse se arată...
Luna se-nalţă lin pe cer,
În ape pline de mister...
Când floarea nopţii se deschide,
Pământu-n umbre îl cuprinde
Şi-n murmure şi şoapte calde
Harpa le duce mai departe.
Doar luna luminează calea,
A ei e taina... şi cărarea...
Ea ea stăpână, ea-i lumină
Şi suferinţa ne-o alină.
poezie pentru copii de Maria Nina
Mihăiţă din Lumea copilăriei
