Autor:  VASILE ANTON IEȘEANU în colaborare cu Christian W,. Schenk un dialog  rațional, obiectiv și constructiv!   

   Christian W Schenk  „Somnambulii de la marginea Europei… (”Christian W. Schenk despre critica literară românească aflată în hibernare protocolară) Data: 8 iunie 2025 Redacția, ziarului Națiunea. 

 „Atâta vreme cât revistele literare din România nu vor găsi curajul să iasă din starea lor de amorțeală temperată – acea letargie politicoasă în care se străduiesc să mulțumească pe toată lumea, de la scriitorii locali la instituțiile de finanțare – literatura română va rămâne în continuare, dincolo de granițe, percepută cel mult ca un fenomen exotic. Ar putea fi demult europeană, fiindcă în conținut, formă și spirit chiar este. Dar n-are voie. Pentru că nu trebuie să deranjeze. Literatura română trăiește azi ca un copil talentat, care n-are voie să ridice mâna în clasă, de teamă să nu-l obosească pe profesorul cu „vechime”. Avem de-a face cu o aplicare inversă a imperativului categoric kantian: comportă-te astfel încât acțiunile tale să poată fi validate de cea mai plictisită instituție culturală. Ce era la Kant rațiune universală, la noi a devenit logica subvenției. Autonomia s-a transformat în diplomație editorială, iar curajul a fost înlocuit cu „echilibru narativ”. Filozofia criticii literare contemporane se rezumă astfel: Lăudăm, deci existăm. Dar ce se întâmplă atunci când toți laudă, toți scriu, toți publică – și nimeni nu mai citește? Trăim într-un sistem în care cenzura nu mai poartă nume, nu mai poartă uniformă și nu mai poartă ștampilă. Se numește: format editorial. Se numește: evitarea conflictelor. Se numește: neutralitate funcțională. Această autocenzură cu zâmbet de salon se confundă, în mod convenabil, cu „maturitate culturală”. Iar rezultatul este o redactare permanentă sub influența suspiciunii că oricine poate fi jignit – deci nimeni nu trebuie atins. Redactorii nu sunt răuvoitori – doar precauți. Scriitorii nu sunt lipsiți de talent – doar oportun și disponibili. Iar sistemul nu este totalitar – doar emoțional-feudal.  O privire literar-istorică: de la avangardă la paranteză ne arată că între 1990 și 1998 s-a mai scris, s-a mai polemizat, s-a mai publicat cu sânge. Suflă în sfârșit un vânt nou! Literatura română încă deranja și tocmai de aceea, trăia. Astăzi, multe dintre revistele literare par să fi devenit ceea ce odinioară era o simplă suplimentare de conținut: le răsfoiești, spui „interesant” – și uiți de ele înainte de cină. Istoria literaturii române – atât de bogată în rupturi, gesturi de frondă și figuri intelectuale – este acum, paradoxal, amenințată nu de represiune, ci de plictiseală organizată. Cum arată un sistem în care nu mai există polemică? În care toți autorii sunt „valoroși”, toate poemele sunt „remarcabile”, iar toate revistele sunt „de tradiție”? Sociologic vorbind, avem de-a face cu un fenomen numit kitș simbolic. Ne aflăm într-o cultură care se decorează reciproc cu recenzii blânde, distincții circulare și elogii nedefinite. Critica literară s-a transformat într-un sistem de „like-uri” academice: Tu scrii frumos despre mine, eu uit ce aberații politice ai susținut, ne vedem la Cluj sau la Neptun, bem o apă minerală și mai luăm fiecare câte o diplomă.  Românii sunt religioși nu doar teologic, ci și simbolic. Au dezvoltat un soi de liturghie literară a „Gașcăi”: numele sfinte nu se ating, criticii consacrați nu se contrazic, revistele de prestigiu sunt infailibile. În aceste reviste, canonul nu se reformează – se expune ca un vitraliu: e frumos, dar n-ai voie să pui mâna pe el. Cine îndrăznește să propună o voce nouă este catalogat: nehotărât, nealiniat, sau – și mai rău – neinvitat. Aud adesea: „Nu mai există cenzură. „Desigur; s-a redenumit. Acum se numește: „etică editorială”, „coerență instituțională”, „colaborare strategică. „Textele par acum redactate de funcționari care scriu altor funcționari – într-o comunicare plată, autoreferențială și, cel mai adesea, perfect inutilă. Critica literară nu mai ridică voci. Doar notează. Nu mai formează gusturi. Doar contabilizează apariții. Nu mai produce atitudini. Doar curatori. Îi înțeleg pe redactorii cuminți, pe scriitorii „adaptați”, pe colaboratorii „de încredere”. E mai sigur să nu superi. E mai comod să nu ieși din ton. E mai profitabil să numești „profund” orice poem pe care nu ai avut timp să-l citești. Dar să nu uităm: literatura nu este un aparat de dializă. Nu trebuie să stabilizeze, ci să cutremure. Și celor care se vor regăsi, poate, cu un zâmbet sau o strângere de inimă în aceste rânduri, le spun cu drag: Vă citesc, vă respect. Tocmai de aceea scriu aceste lucruri, nu împotriva voastră, ci în numele a ceea ce am fost cândva cu toții: oameni care credeau că literatura poate face mai mult decât să placă. Poate să doară. Poate să schimbe. Poate să trăiască.  Dacă vă simțiți puțin stânjeniți citind acest text, e semn că mai aveți sânge în stilou. (sursa:   https://www.ziarulnatiunea.ro/)                                                   

VASILE ANTON IEȘEANU:  Christian W. Schenk!Stimate d-le  doctor  Christian W. Schenk! Comentariul meu la articolul n Somnambulii de la marginea Europei… (Christian W. Schenk despre critica literară românească aflată în hibernare protocolară), din ziarul  Națiunea!                                                                            sursa:https://ziarulnatiunea.ro/2025/06/08/somnambulii-de-la-marginea-europei-despre-critica-literara-romaneasca-aflata-in-hibernare-protocolara-in-viziunea-lui-christian-w-schenk/  

         Dacă am face o analiză comparativă între perioada interbelică, în care cultura română a excelat în filozofie și literatură, exceptând vidul cultural comunist de aliniere în masă după dimensiunea patului tâlharului Procust, ce am descoperi, în cultura liberă post-comunism?... Un efect de bumerang al comunismului... când în loc de competitivitate în filozofie și literatură s-a generat același spirit colectivist - individualist , non cooperant, dar profund somnolent. Cât oare se vor trezi din acest „somnambulism” scriitorii și filozofii noștri ... Tocmai citeam cartea lui Robert Rowland Smith - Mic dejun cu Socrate - Trezirea și dacă Hegel spune autorul i-a trezit pe germani în sec. XIX! Pe noi românii cine și oare când ne va trezi din somnul națiunii?

Christian W. Schenk;  Vasile Anton Ieșeanu „Findcă somnul dogmatic comunist România a alunecat într-un somnambulism democratic de mahala. Din păcate, prea mulți visează confortabil între „patul lui Procust” și canapeaua globalizării. Cine să trezească țara? Poate doar propria rușine… dacă mai există!

VASILE  ANTON IEȘEANU;  Îmi scot pălăria cu respect și ai toată admirația mea pentru acest comentariu deosebit de rațional. Evident sunt mulți români după chipul și asemănarea   unuia  precum Călin Georgescu, calul troian moscovit,   care gândesc doar în logica binară alb și negru , „dacă nu gândești ca mine ești dușmanul meu!” Cum îmi zicea un prieten țăran, ieri la telefon, bine dogmatizat de propaganda rusă care a găsit adevărații „dușmani ai poporului român” USA- UE.                                             Degeaba i-am adus argumente istorice, cum i-au luat prizonieri din fața bisericii din sat pe bunicii noștri care veniseră de Sfânta Cruce  14 septembrie1944, să se roage lui Dumnezeu și pe care armata bolșevică „eliberatoare ”, i-a luat prizonieri de război să îndeplinească planul de prizonieri impus de Stalin!                             Degeaba i-am argumentat cum „Pantiușa”, rusul călău stalinist care a organizat securitatea în România comunistă a asasinat toată elita noastră intelectuală formată în perioada interbelică, ucigând românii cum își fuma țigările și își bea vodca !                 El mi-a închis telefonul, zicându-mi: „Nu vreau să mă cert cu tine!” Dar de ce să se certe cu mine?... Pentru că propaganda rusă i-a instigat pe români contra românilor, ca românii să se certe și să se dușmănească de moarte între ei Pentru că majoritatea nu gândesc decât în această logică binară, primară , infantilă pe care s-au fundamentat religia iudeo - creștine și ideologiile extremiste!...                                                     Cum afirma criminalul planetar Stalin: „Cine nu e cu noi e împotriva noastră și nu trebuie să existe!” Gândirea în logica binară e o gândire infantilă întâlnită la copii. „Bă, tu ești prost!” „Ba tu ești prost!” Această logică binară irațională pe care eu o numesc „primară și primitivă” au utilizat-o în sec XX fasciștii , legionarii și comuniștii care au pus imediat etichete de „dușman al poporului”! Fără îndoială pentru cei mulți care gândesc Emoțional și nu Rațional. eticheta sau „porecla” cum se spune popular la sate , are o rezonanță și un efect asupra minții, net superioară, argumentului pertinent!

Christian W Schenk; VASILE ANTON IEȘEANU; Ceea ce descrieți dumneavoastră este, din păcate, una dintre cele mai sinistre performanțe ale propagandei: transformarea unor oameni normali, creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, în niște idioți funcționali. Adică nu în nebuni, nu în răuvoitori, ci în acei orbi care privesc, surzi care aud și convinși care gândesc cu gura altora. Propaganda, indiferent de culoarea steagului, are această capacitate diabolică de a anula discernământul și de a înlocui realitatea cu un construct emoțional, repetitiv, seducător prin simplitate: „Occidentul e de vină, America e Satana, UE e cancerul, iar Rusia — eternul salvator.” Am constatat și eu, din păcate, că această epidemie nu a ocolit nici satele, nici orașele, nici mediul universitar, nici chiar unele „creiere luminate”, care azi servesc cu zel clișeele Moscovei, crezând că sunt originali. Și da, când argumentele se termină, rămâne singurul refugiu al omului fanatizat: „Nu vreau să mă cert cu tine!” — adică: mă predau propriei mele minți închise. Trist. Dar exact așa funcționează marele laborator al manipulării.

  VASILE ANTON IEȘEANU:  Vă mulțumesc  mult  pentru  dialogurile noastre  deosebite, raționale,  obiective  și constructive!  Ce-i de făcut?... Cum se  poate schimba oare starea  nației noastre atât de dezorientată  de propaganda rusă, aflată  într-o stare de  confuzie echivalentă cu   „somnambulismul”?...,  cum bine ați remarcat. În cartea mea  LIBERTATE ÎN IADUL  DE LUX, am  parafrazat   maxima   pictorului spaniol Goya,  și am afirmat  că  nu,  „Somnul  Rațiunii naște monștri”, ci îndeosebi „Somnul națiunii naște monștri!”

Christian W Schenk: VASILE ANTON IEȘEANU ! Aveți perfectă dreptate: nu doar Rațiunea doarme — națiunea întreagă s-a așezat comod în somnambulism. Iar monștrii se hrănesc liniștiți din acest somn.

 VASILE ANTON IEȘEANU;  Stimate d-le doctor Christian W. Schenk! Mă bucur nespus că suntem în „comuniune de idei”! Sau cum afirma psihanalistul Alfred Adler, „sentimentul de comuniune umană” care ne face să gândim ca oameni raționali care cunosc Binele și Răul de dincolo de aparențele și fake-urile propagandei. Deloc întâmplător, înțelepții evrei în Facerea 3,21 au scris: „Iată că omul cunoscând Binele și Răul a devenit ca Unul din Noi!” Deci omul poate deveni ca Dumnezeu prin cunoașterea realității nu din față , ci din „reversul” feței cum zicea Camus. Or, Binele nu se poate decela de Rău, cum bine au remarcat înțelepții evrei care au scris Biblia decât prin Cunoaștere. Or, eu cred , că la capitolul Cunoaștere, românii au rămas corigenți pentru că ei nu văd decât „fața” indusă de propaganda rusă , nu și „reversul”!...