Demult nu am mai fost asa dezamagita. De ce, poate va intrebati?!
Nu am mai fost, pentru ca nu a fost nimeni care sa ma jigneasca atat de tare...
...Acum, dupa ceva vreme in care tot timpul meu liber il dedicam copiilor in intregime prin atelierele de Origami, am decis ca de ce nu, sa incep si ateliere de pictura si modelaj in lut. Nimic mai frumos mi-am zis la inceput. Pe parcurs aveam sa aflu ca, lucrul cu oameni superficiali, atoate stiutori si care considera ca iti fac un favor nu va duce la nimic bun in relatia interumana.
Dorinta mea de transparenta si comunicare, de relationare cu oamenii pe care i-am crezut parte din Proiect, a dus la interpretari care mai de care fanteziste.
Am constatat cu stupoare ca eu, in mintea unei persoane, eram defapt angajata de acea persoana, cica, pe care vezi doamne trebuia sa o cred Dumnezeu si sa nu cumva sa ies din cuvantul Lui. Lucru cat se poate de neadevarat in realitate. Totul e doar in imaginatia acelei persoane. A trebuit sa suport cuvinte grele, sa incerc sa ma dezvinovatesc de fapte nefaptuite, pina in secunda in care m-am desteptat! NU SUNT OBLIGATA SA DAU SOCOTEALA NIMANUI PENTRU VIATA MEA! Nu trebuie sa conving pe nimeni de competentele mele! Ceea ce sunt azi si voi vi mereu este rezultatul muncii mele zilnice de cand am facut ochi pe aceasta lume unde toti suntem egali si unde e loc pentru toata lumea.