„Astăzi, lumea din jurul nostru e din nou nesigură. Istoria nu doarme.
De aceea, Ziua Eroilor nu e doar comemorare. E avertisment”, a punctat prefectul Adrian Bourceanu în cuvântul rostit azi la ceremonia desfăşurată cu ocazia Zilei Eroilor.

Prefectul de Neamţ a trecut în revistă inventarul locurilor de veci din judeţ în care îşi sunt rămăşiţele eroilor, militari români jertfiţi în ultimele războaie şi a punctat că „Această zi trebuie să devină un apel colectiv. Un cor al tuturor vocilor – pentru pace, nu pentru răzbunare. Pentru unitate, nu pentru confruntare.
Este cel mai demn omagiu pe care-l putem aduce celor care au murit în uniformă”.

„Dar câți n-au fost găsiți niciodată? Câți au rămas pe câmpul de luptă, sub cerul liber, cu iarba și florile câmpului drept singuri paznici?
Noi, cei de astăzi, trăim pentru că alții au murit. Asta nu e metaforă. E o realitate.
Să fim sinceri: cei care pier în războaie, pier pentru că, undeva, într-un alt plan, pacea a fost înfrântă. Războiul nu e începutul tragediei. E sfârșitul eșecului – eșecul diplomației, al înțelegerii, al rațiunii”, a mai spus Bourceanu.

„Mai jos, integral, discursul acestuia:

Cuvânt de Ziua Eroilor
Neamț, 29 mai 2025 – Înălțarea Domnului
Doamnelor și domnilor, dragi elevi,
Astăzi, la ceasul Înălțării, România tace. Și-și aduce aminte.
Ne închinăm în fața celor care au murit cu arma în mână, cu numele țării pe buze, cu speranța că urmașii lor vor trăi în pace. Noi suntem acei urmași.
Ziua Eroilor nu este o sărbătoare festivă. Este o judecată tăcută asupra noastră: dacă suntem sau nu demni de jertfa lor.
În județul Neamț, 244 de monumente, troițe și obeliscuri veghează drumurile, curțile bisericilor și cimitirele. Sunt semne de piatră care spun, fără cuvinte, că aici cineva a murit pentru România.
1683 de nume – ostași căzuți în Războiul de Independență, în Balcani, în cele două Războaie Mondiale – sunt înscrise în cărți, în marmură, în memoria colectivă.
44 de morminte comune, parcele de onoare și osuare adăpostesc rămășițele lor.
Dar câți n-au fost găsiți niciodată? Câți au rămas pe câmpul de luptă, sub cerul liber, cu iarba și florile câmpului drept singuri paznici?
Noi, cei de astăzi, trăim pentru că alții au murit. Asta nu e metaforă. E o realitate.
Să fim sinceri: cei care pier în războaie, pier pentru că, undeva, într-un alt plan, pacea a fost înfrântă. Războiul nu e începutul tragediei. E sfârșitul eșecului – eșecul diplomației, al înțelegerii, al rațiunii.
Iar astăzi, lumea din jurul nostru e din nou nesigură. Istoria nu doarme.
De aceea, Ziua Eroilor nu e doar comemorare. E avertisment.
Un popor care nu învață din moartea eroilor săi, riscă să-și trimită din nou fiii la moarte.
Această zi trebuie să devină un apel colectiv. Un cor al tuturor vocilor – pentru pace, nu pentru răzbunare. Pentru unitate, nu pentru confruntare.
Este cel mai demn omagiu pe care-l putem aduce celor care au murit în uniformă.
Cinste eroilor!
Slavă memoriei lor!

Hristos S-a Înălțat!”.

D.V.