Omul a obtinut cu adevarat o victorie rasunatoare cand a facut prin priceperea si intelepciunea sa lemnul sa-l asculte. Civilizatia lemnului nu va disparea niciodata fiindca parca si casele din lemn sunt mai primitoare si calduroare, in timp ce mobile din lemn rezista bine si isi pastreaza aspectul, iar decoratiunile din lemn ne fac sa ne simtim in camera ca in univers, ridicand practic barierele dintre noi si natura.
Sunt considerate maiastre mainile care sculpteaza in lemn, rotunjesc capete, slefuiesc scandura, dar penuria de timp in epoca moderna a decis inlocuirea clasicului topor( care demult era si din piatra) cu mult mai functionalul gater. Astazi muncitorul care prelucreaza lemnul poate avea cele mai curate ateliere din lume cu exaustor industrial nemaifiind obligat sa inghita praf si rumegus si sa-i intre aschiile si in ochi.
Cu un fierastrau circular bataile din palme ale lemnarului dispar ca si sudoarea de pe fruntea sa. Dintii de metal se infig lacomi in busteanul gros, iar munca grea este eliminate ca maiestria sa triumfe. Astazi, in atelierele de tamplarie nu se mai masoara cu frica, de sute de ori, ci cu un strung lemn se programeaza obtinerea de piese in serie. Sute de picioare de scaune, zeci de spatare la foc automat.
Rindelele vor deveni in curand piese de muzeu, fiindca exista eficienta masina de slefuit.
Asa arta in lemn nu va muri niciodata, fiindca sa supui lemnul nevoilor domestice este o forma de utilitate maxima a artei.
Lemnarul din zilele noastre are viata mult mai usoara: munceste mai putin, se foloseste de masini si utilaje, are ateliere calde si curate in care se duce cu drag, nu mai este stresat de masuratori si de operatiunile greoaie care nu-i plac.
Acum orice salariat din domeniul prelucrarea lemnului este tehnician sau inginer care programeaza si supravegheaza functionarea masinilor.
