Ema Cojocaru scrie pe blogul său despre ”Cântec lin”, de Leila Slimani, unul dintre romanele foarte discutate în blogosferă în ultimele săptămâni: ”Romanul atinge mai multe subiecte, însă două dintre ele mi-au atras atenția cu precădere: situația bonelor în Franța și mama care este prinsă între necesitatea de a-și îngriji copiii și dorința de a se simți împlinită pe plan profesional. Soțul nu-i poate înțelege cu adevărat nevoia de spațiu, de libertate, de împlinire, iar soacra se dovedește intransigentă, imputându-i lui Myriam că este egoistă și iresponsabilă, lăsând copiii în grija bonei, un surogat de mamă care i-a transformat în niște ființe tiranice și capricioase. Directoarea școlii îi vorbește despre boala secolului: copii lăsați singuri de părinți devorați de ambiție, prof...