printre toate cele ale unei zile poţi număra suflete aerisind coroanele copacilor şi trepte aşteptând să li se rotunjească muchiile şi pereţi mirosind a priviri galeşe, dulci de gânduri, şi îndoitura unei pagini ascunzând în pliul ei căderea din rai a cuvintelor – dar mai presus de toate printre toate cele ale unei zile poţi număra (pe-ascuns, evident) de câte ori pleoapa veştedă a uscat cu milă secundele curgând umede pe la colţul unui ochi care tot caută umbra din sânul soarelui până când în cele din urmă făcându-se noapte soarele iartă calea robilor îngăduind numărătorii odihna

© Liliana Negoi