Nu ne-am mai auzit de atata amar de vreme incat ma mir ca mai stiu cum se scrie pe blogul ăsta Prin amabilitatea fetitei mele, care azi a decis sa adoarma la 22 in loc de 1, am ragaz sa va astern cateva randuri si sa va dau vesti „pofticioase” dupa aproape un an de tacere. Parca va vad cum stati in fata monitoarelor si intrebati deja „ei, cum eeee?”. Greu A fost incredibil de greu si de frumos. Citeam un studiu care spunea ca noii parinti pierd echivalentul a trei luni de somn in primul an de viata al bebelusului lor. Si as adauga ca mamele (ma rog, unele, printre care ma numar) castiga echivalentul a trei vacante all-inclusive in kilograme in prima jumatate de an de viata a copilului. Deci, iata, din nou demna de numele blogului. Dar nu-i nimic, a meritat. Uitati:

Paragraful pe care il cititi acum e scris la 3 ore distanta pentru ca bebelina a decis sa isi prelungeasca nesomnul pana spre 1. Ca sa nu fiu vorba lunga, caci deja adorm, voiam sa va spun ca intru mot