Din jurnalul lui Teofil Ciocan:

„Am citit câte ceva despre occident. Ei au trecut pe aici, noi începem să trecem. Despre aceste lucruri care ne frământ au scris oameni mari. Titlurile cărților lor sunt incitante. Growing up Absurd (Paul Goodman); Omul unidimensional (Herbert Marcuse); Istoria este o maladie a mitului (Freud); Declinul occidentului (Oswald Spengler) etc. Nu știu dacă am notat bine situația. Cea am reținut eu… Apar comunități utopice care ies din societatea propriu-zisă. Pe de altă parte societatea se coagulează sub imperiu violenței (!), am mai citit asta undeva. Apare goana după valorile consumismului, se forțează standardizarea ca toți să profite și ei iau profitul. E ca uniforma la comuniști (?). Gunoiul indică modul de viață din casa fiecăruia. Apare o cultură de mijloc, bună pentru individul comun. Până și estetica va influența forma obiectelor pentru a forța vânzarea, necesitarea trece în planul secund. Culmea, statul devenea un furnizor de plăceri, pentru a-i manipula pe oameni prin aceasta… Nu știu dacă am reținut corect aceste idei, dar mi se par faine. Am notat și ceva despre experiența practică: anatomia în abator! O, tare! Omul se izolează și moartea devine relativă în „cybercultură”. Se relativizează? Măi, să fie! Până la urmă ajungem la primitivism asumat, pentru a-i controla pe oameni, pentru ca afacerile să meargă. Mă retrag să fac un ceai de mușețel cu mentă. Am nevoie de puțină liniște… Asta nu e de spus la toată lumea!”

Fragment din romanul Judecătorul și jurnalul ars (2021).