Ma enerveaza cel mai tare cand aud oameni tineri ca se vaita de faptul ca nu mai au job si ca nu au solutii. Nu zic, sunt si facultati care scot someri fie ca studentul e un ins incompetent care a copiat in draci si nu a invatat nimic, fie ca profesia respectiva nu mai are cautare. Cum sa gasim un job, totusi?

Prin septembrie 2009 am tras tare de tot sa-mi schimb jobul. Mi-am creat CV-uri pe primele 3 site-uri de job-uri, BestJobs.ro, eJobs.ro si MyJob.ro, le-am periat zilnic pana au atins perfectiunea. Am facut de asemenea doua versiuni in franceza si engleza ale CV-ului meu, corectate la sange. Am inclus si foto, tip buletin, dar cu fatza zambitoare. Apoi, este important ca gramatica si logica redactarii CV-ului sa fie perfecte.

Am creat mai mult modele de scrisori de intentie in romana si in cele doua limbi straine si am aplicat exclusiv trimitand si cate o scrisoare particularizata pe acel job. Daca era ceva foarte interesant, sunam dupa aplicare, ma recomandam si explicam motivul apelului: sa aiba in vedere analiza CV-ului meu - sa nu ma piarda in numarul mare de aplicatii. Desigur, telefonic, apucam sa dau cateva detalii despre mine, cat sa justific aplicatia mea.

Apoi, BestJobs si MyJob ofera posibilitatea promovarii CV-ului contra unei sume lunare modice. Am platit o luna fiecarui site si astfel CV-ul meu a fost scos in fata celorlalti aplicanti. Chiar daca un CV este bun, cand este inregistrat ca al 853-lea in lista aplicantilor pentru un job, el va ramane necitit.

Hm, usor de zis, greu de facut. Cam din facultate, fara sa stiu de criza, mi-am dat seama ca in viata o singura specializare nu este suficienta. Am invatat si m-am perfectionat/ am luat atestate in mai multe domenii, in timp. In prezent, am mai mult directii de activitate: jurnalism, administrare site, management new media, predare si traduceri franceza. Daca un domeniu merge mai prost, calci pedala de acceleratie ca pondere de activitate pe unul care este cautat.

Ok, avem somaj si criza nu se mai termina - au contraire. Pai sa vedem ce joburi se cauta atunci. Inca se angajeaza programatori si designeri, de exemplu. Sunt cursuri de specialitate pentru aceste domenii, iar de acasa se pot posta pe blogul personal diverse proiecte/ aplicatii ale cursurilor ca un eventual angajator sa-si faca o parere - asta pe design mai ales. Pe programare, se va incepe pe proiecte micute, ca freelancer, pentru ca firmele mari nu prea mai cauta juniori. Dar sunt si exceptii.

Notiunea asta de personal branding este destul de pretentioasa, dar poate sa nu fie o forma fara fond cu o abordare inteligenta. Internetul permite constructia unui brand personal, printr-un blog, cont de Twitter, de Facebook si inscriere in retele sociale tematice. Am spus-o multora, chiar recent cuiva care ma intreba de un job pentru un absolvent de Relatii publice: scrieti pe blog texte de calitate, corecte gramatical, pe tematici generaliste sau de nisa (politica, cultura, sport etc.). Angajatorul care cauta un jurnalist ori pe cineva pe Relatii Publice sau chiar R.U. va puncta un candidat cu blog care face deja dovada scriiturii si, implicit, a gandirii sale.

Criza sau somajul pot fi combatute cu investitii constante in noi insine: achizitia [si citirea - sic!] de carti de specialitate, absolvirea de cursuri de specialitate, participarea la conferinte/ evenimente din zona jobului pentru networking si informare, urmarirea constanta a canalelor media/ blogurilor de specialitate pentru a afla noutatile din domeniile noastre etc.

Cat despre mine, am folosit blogul pentru a posta si tine pe prima pozitie un articol in care mi-am rezumat profilul, pe teme de interes pentru angajator: SCHIMB LOCUL DE MUNCA - ce stiu sa fac, dupa 11 ani de activitate.

Nota: Da, un job inca din facultate, fie si part-time, dar cu acte doveditoare, este al naibii de important pentru ca toata lumea cere acum un dram de experienta.

Bafta!