Ceram relateaza cu detalii bogate aventura pe care au trait-o, de-a lungul timpului, cei care au jucat un rol mai mult sau mai putin important in descoperirea caracterului autentic al hititilor si al imperiului lor. In aceeasi masura, intr-un mod simplu si subiectiv, Ceram povesteste si continutul descoperirilor arheogilor si lingvistilor, profesionisti sau amatori.

Este un fel de istorie ce prezinta istoria; totul are o structura asemanatoare cu cercurile concentrice. In ciuda tematicii stiintifice a lucrarii, aceasta nu este lipsita de evenimente remarcabile ce nu inceteaza sa arate cat de importanta este pura curiozitate si ambitia de a afla un adevar ce este adanc ingropat in pamant (la propriu).

Am descoperit cartea aceasta intr-o zi de vacanta cand ma aflam tot la scoala. M-am dus la biblioteca sa termin o problema de fizica si dupa ce am finalizat-o nu am putut sa nu ma duc sa citesc cateva titluri la intamplare. Cuvantul „hititi” m-a atras, tocmai pentru faptul ca nu mai auzisem niciodata de el. Dupa ce am terminat (cu greu, nu voi minti) cartea, mi-am propus sa nu fiu niciodata speriata de lucruri pe care nu le cunosc. Credeam ca nu voi intelege nimic din carte pentru ca era despre istorie si lingvistica, dar pana la urma totul a avut sens si nu am putut fi mai fericita ca stiam mai multe decat acum cateva saptamani.