Sorin m-a obisnuit cu rubrica "Reflexii in oglinda".
E doar un joc al descoperirilor impartasite!
(Sursa1 / Sursa 2 / Sursa 3 / Sursa 4) (pentru imagini si idei)
Am descoperit recent cateva informatii despre populatia Hunza,
denumire care s-ar traduce prin "uniti ca sagetile in tolba".
Oameni pentru care timpul are alt fel de curgere, avand o longevitate
remarcabila, de 110 - 120 de ani, in medie.
Traiesc intr-un peisaj montan superb, sunt sanatosi, echilibrati, isi iubesc
pamantul si il ingrijesc cu multa dragoste.
Au conceput un sistem special de canalizare, din piatra, care le permite sa stranga
apa din topirea ghetarilor, pentru a-si uda gradinile, supraveghind atent umiditatea
solului, pentru a nu-i distruge elementele nutritive.
Alimentatia lor este cu adevarat speciala. Poate ar merita sa "frunzariti" un
pic linkurile. Multe fructe, in special caise proaspete sau uscate, depinde de
anotimp, sau piersici, prune, mere, pere, precum si paine nedospita.
Uleiul extras din migdale si caise este folosit pentru gatit si la ingrijirea
pielii si parului. Iar bautura obisnuita este vinul de mure.
| Painea hunza |
Pentru paine se foloseste un amestec de fainuri: grau, orz, hrisca, plus alte
ingrediente.
| Uscarea caiselor |
Apa din ghetarul vaii Hunza este alcalina, constituind si ea o cheie catre
starea de sanatate a localnicilor. Apa acestei zone a fost studiata si de
savantul roman Henri Coanda, pasionat nu numai de inginerie, dar si
de "elixirul vietii seculare".
| Lacul Shimshal, din valea Hunza |
Viata acestor oameni mi s-a parut fascinanta. Si am mai descoperit o
exploratoare romanca, Uca Marinescu , care a facut o calatorie in
acest tinut, care nu este pe hartile de destinatii turistice.
Un weekend plin de descoperiri interesante!
| Sursa |
| Reflexii (86) |
