Lavinia Pârvu- Cât de departe putem
merge?
În viață depindem de capriciile corpului
nostru
Și din atâtea coincidențe aranjate
trăite
Ni se pare că totul e un haos, un nepopulat
terestru
Deși locuim majoritatea timpului în
cuvinte
Și ne arătăm doar latura umană brută
Puteam fi mai entuziaști, mai bogați în
jurăminte
De la prea multă bălăceală prin
viață
Și de la prea multe discuții
muzicale
Am ajuns să fim ușori, vizibili doar la
suprafață
Am ars în apă și ne-am înecat în foc
Bazându-ne doar pe tandrețea
deșteptării
Care să ne spună că încă mai e cale de
mijloc
Nu am dat nume așteptărilor noastre
Ci doar le-am savurat nemărginirea
Iar acum umblăm târâș s-alungăm
nefericirea
