Noul președinte al Moldovei s-a dus la „pupat icoane” la
Moscova. Treaba lui și a moldovenilor care l-au ales liberi și
nesiliți de nimeni. Că Moldova s-a săturat de promisiunile europene
referitoare la covrigii din coada câinelui comunitar, mi se pare
chiar normal.
Dacă un cățelandru ca Dodon face „mumos” în față
dulăului Putin e în fond o normalitate în Basarabia din 1812
încoace și nu reprezintă altceva decât relația dintre mujic și
țar.
Mai curioasă mi se pare agitația presei românești
care abundă de câteva zile cu titluri bombastice despre „pericolul
rusesc”, „avertisment adresat României” ș.ă. pe care mi-e silă să
le mai amintesc și care au declanșat o isterie pe forumuri vecină
cu beția între basarabenii unioniști și cei separatiști, românii
patriotarzi și ungurii radicali, secuii martirizați și ardelenii
anti-regățeni. Din păcate dorința unor ziariști de a trata exagerat
subiectul induce neliniște printre cetățenii acestei țări îngropate
în zăpadă și griji pentru ziua de mâine.
„Vin rușii?”
Nu vin fraților, că nici Putin nu-i prost să
deschidă cutia Pandorei a divergențelor teritoriale rămase
înghețate după pacea de la Paris. Poate să le arate Dodon
basarabenilor câte hărți vrea cu Moldova istorică, ei tot cu pâine
unsă cu bulion vor trăi, dacă țara va fi condusă de neocomuniști și
agenți puși pe state de plată de la răsărit. Dodon face parte din
trendul internațional de populism, alături de: Do-don-ald Trump,
Marie le Pen, Victor Orban ș.a.
Când nu ai oferte de dezvoltare a unei țări, a
unei societăți, poți să vii cu improvizații, cu răfuieli
naționaliste, cu garduri de sârmă ghimpată și ziduri între
țări.
Național-socialismul n-a muritu’ numa un pic
s-a hodinitu’.
Așa a început și Hitler și știm cum a sfârșit și
el și Germania. Nu cred că mai este cineva în stare să îl
imite.
Iar România trebuie să accepte situația așa cum
este, nu are nimic de pierdut, poate doar de câștigat. Dacă Dodon
vrea ajutor rusesc înseamnă că al nostru nu mai este necesar, așa
că orice sprijin financiar românesc trebuie stopat pentru
Basarabia. Ca de altfel și entuziasmul de a oferi oricui și cu mâna
largă, cetățenie, care pentru basarabeni înseamnă bilet de intrare
la muncă în Uniune, de unde ne pot scuipa pe forumuri cu
considerații naționaliste și cu acuzații de fascism, diversionism,
colonialism, revizionism, legionarism și alte acuzații care mai de
care mai schizoide.
Dacă Moldova (Basarabia) l-a ales pe Dodon și
Dodon l-a ales pe Putin, să fie sănătoși.
Noi am ales altă cale care duce spre civilizație și
progres chiar dacă avem și noi dodonii noștri care vor să tragă
frâna de mână a vehiculului european. Însă e prea târziu pentru a
ne întoarce la barbarie, dictatură, sau frică. Pentru toți românii
soarele răsare la București indiferent dacă dodonii vor să întoarcă
istoria pe dos.