Când  România  a ieșit  din   lagărul comunist,    entuziasmul s-a amestecat   în  mod natural cu   naivitatea. Toți am crezut, inclusiv  politicienii  cu mintea  mai   lucidă ca a noastră( credem noi)  sau care ar  trebui să aibă mintea mereu  trează,  că odată   intrați   în UE, Romania  a  scăpat  de  ciuma roșie  și pentru români va curge lapte și miere. Așa   de    naivi,   iluzionați de  binele Europei Libere  pe care ni-l vârât  în cap , în  vremea comunismului  o întreagă   de  intelectuali transfugi.  Ce să facă un   individ  capabil  într-un  sistem totalitar  care  nu acceptă să  împace   în a lui minte   dezgustul  din suflet,     cum spune  Eminescu      se afirme, să  nu se plafoneze, să   nu devină   una cu masa   amorfă și să  accepte paralogismul  puterii?  Fuge  într-o societate   democratică, adică  liberă...