Eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea

când te privesc venind acum spre mine

cu paşii fermi în ploaia care vine

peste oraş şi peste lumea mea...

Am şi uitat de orice boală grea

iar ploaia pare c-o să se termine

Când te privesc venind acum spre mine,

eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea

Te-aş invita apoi la o cafea

de-aş şti că ne-am simţi atât bine

şi dacă spui că ţie îţi convine,

şi că probabil ne-om mai revedea,

eu ştiu că viaţa nu-i atât de rea...