Motto: "Relația nu există în sine, ea este o construcție, este ca o plantă. Relația se face. Se cultivă. Recolta depinde de cultivator, iar cultivatorul trebuie să recunoaștem, este părintele. Și pentru că spuneam că nu există adevăruri definitive, oricine poate pune întrebarea: dar ce facem când semințele nu sunt de calitate? Adesea, întrebarea poate fi o scuză". @Aurora Liiceanu (+ Alice Năstase în "Care pe care")

Dacă doi oameni sunt aduși față în față de imprevizibil, nu și acesta îi ține laolaltă împreună. Ce îi determină să stea unul lângă celălalt nu ține cont doar de sentimente/trăiri, de gesturi, se rezumă și la experiențe, încredere, la înțelegerea tuturor acelor mici imperfecțiuni ale partenerului/partenerei care îl/o fac să fie potrivit/potrivită pentru noi. În ochii noștri, imperfecțiunile pot fi diminuate, ele sunt de fapt petele de culoare care armonizează construcția relației, chiar dacă fundamentul acesteia este iubirea. Indiferent de anotimp, fiecare pas făcut într-o relație își lasă amprenta asupra noastră, ne marchează gesturile și acțiunile viitoare, cum iubim, nu doar cât iubim. Noi facem ca lucrurile să se întâmple firesc, chiar dacă este posibil să fim partenerul care iubește mai mult în acea relație. Important este ca și cealaltă inimă să dorească să bată în continuare în acea relație, să fie prezentă. Să fie unul dintre stâlpii ce stau la baza încrederii și a iubirii simțite. Nu doar un simplu spectator sau observator.

Să creștem împreună este o provocare, o continuare a poveștii de ieri cu efecte azi și vizibilă mâine.