Vă mai amintiți când mama vă spunea: "Să îți pui căciula pe cap, fularul și mănușile că e frig afară." și apoi te petrecea cu privirea. Nu era vorba că avea nevoie de o confirmare vizuală că ești bine îmbrăcat și protejat afară pe timp de iarnă, era vorba că ea trebuia să știe în orice moment că ți-e bine. Și petrecutul cu privirea este un alt gest de iubire față de cineva drag. Simplu, firesc. Nu este vorba de vreo grijă excesivă, este vorba de a vedea cum cineva drag învață să zboare prin viață cu iubire necondiționată.