să ne gândim ca tu ești o amiază și eu mănânc un pepene și râd plin de zeamă pe gură să valsăm îmi spuneam noaptea în jumătate de vis când fără să spun te numeam îngemănatu-s-a lumina cu un cot de întuneric pus între mâinile mele (mai în stânga) și perna cu care te închipui … Citește în continuare să ne gândim ca amiaza e un pepene →