Mi-a venit titlul articolului sincer, cand am citit un titlu gresit pe youtube Weight in Gold (pe care l-am citit Weight in God) si atunci mi-a venit spark-ul.
Fiecare om, oricat de ratat si inutil pentru societate ar fi, cred ca valoreaza cel putin greutatea sa in aur. Esti bine si rau in echilibru cand nu cunosti nimic dar pe masura ce viata isi dezvaluie din resurse, informatii, energii si secrete (in ordinea aceasta), iti dai seama ca echilibru este o simpla utopie si de fapt, noi dorim excesul pentru a aduna cat mai multe experiente de tip uman si nu numai. Nu imi dau seama ce mecanisme si ce de natura imping omul departe de echilibru pe care acesta il viseaza (nu acum), dar stiu ca mereu va vrea sa se intoarca la starea lui primordiala si sa gaseasca (sau regaseasca) frecventa in care se afla cel mai neagitat molecul...