Doamnă toamnă,

mai lasă-mi mângâierea

ce m-a eliberat

din neputinţa

unei confruntări

cu durerile amintirii...

Mai lasă-mi atingerea

unei clipe care cu smerenie

m-a vindecat din

greaua durere

a dorurilor...

Şi apoi, mai lasă-mă...

în zadarnicul suflet

s-a mai înfiripat un dor

de ducă şi de fugă

spre alte anotimpuri...