Burghie:

Burghiele sunt scule aşchietoare utilizate la executarea găurilor din plin, fiind dintre cele mai răspândite scule. Trebuie privite ca scule de degroşare, cu toate că, în numeroase situaţii, găurile burghiate pot fi considerate suficient de precise, astfel încât nu mai necesită prelucrări ulterioare. Se construiesc, de regulă, cu două tăişuri, aflate permanent în contact cu materialul prelucrat în timpul aşchierii.

Clasificarea burghielor:

Burghiele se pot clasifica după construcţie şi după execuţie. În acest sens, în funcţie de construcţie, se disting următoarele categorii principale de burghie:

Burghie cu canale elicoidale

Burghie cu canale drepte

Burghie late, monobloc sau cu lamă demontabilă

Burghie de centruire

Burghie pentru găuri adânci

Burghiele elicoidale sunt cel mai frecvent utilizate atât datorită unei geometrii mai convenabile a părţii aşchietoare, cât şi datorită unei părecizii sporite a prelucrării şi durabilităţii totale ridicate, ca urmare a unui număr mare de reascuţiri posibile.

Burghiele cu canale drepte reprezintă o soluţie constructivă mai simplă, dar ridică o serie de probleme în ceea ce priveşte evacuarea aşchiilor, mai ales în cazul burghierii în poziţie verticală sau a prelucrării găurilor de adâncime relativ ridicată.

Burghiele late sunt cele mai simple sub aspect constructiv, prezentând, însă, o serie de dezavantaje legate de durabilitate şi de precizia prelucrării. Sunt folosite, mai ales, sub formă de burghie lamă, în componenţa unor scule combinate, pentru prelucrarea alezajelor, având partea aşchietoare fixată mecanic.

Burghiele de centruire au un domeniu specific de fabricaţie şi utilizare, avâd caracteristici constructive deosebite.

În ceea ce priveşte burghiele pentru găuri adânci, acestea reperezinta construcţii speciale, cu unul sau mai mulţi dinţi, asimetrici, dar cu proprietăţi autocentrante.

După materialul părţii aşchietoare, există:

Burghie din oţeluri de scule;

Burghie din carburi metalice sinterizate.

Burghie pentru găuri adânci:

În cazul în care adâncimea de găurire este mai mare decât de cinci oridiametrul, la prelucrarea cu burghiele normale apar dificultăţi tehnologice, din care cauză se folosesc scule special construite în acest scop. La aceste găuri, burghierea se execută de obicei în poziţie orizontală, mişcarea principală fiind executată fie de către sculă, fie de către piesă, sau de ambele, în sensuri contrare.

Burghiele care prelucrează găuri cu diametrul până la 70 mm, se construiesc, de regulă, pentru aşchierea din plin. În acest caz, întreg materialul din gaură este evacuat sub formă de aşchii.

Aceste burghie se execută cu unul sau mai multe tăişuri şi permit evacuarea exterioară sau interioară a aşchiilor (prin interiorul unei cozi tubulare de susţinere şi antrenare a părţii aşchietoare). Burghiele pot avea canale de evacuare elicoidale sau drepte.

Burghiele cu canale elicoidale, folosite la executarea găurilor adânci, se realizează cu miezul mai gros, având diametrul d0 = 0,45D, necesar pentru mărirea stabilităţii sculei.

Pentru asigurarea unei evacuări bune a aşchiilor, este absolute necesară fragmentarea lor, ceea ce se obţine prin ascuţirea suplimentară, în trepte, a conului tăişurilor.

Aceste burghie se folosesc pentru diametre şi lungimi ale găurilor nu prea mari, respectiv diametre cuprinse între 2 şi 20 mm, iar lungimea ≤ 25D, având în vedere stabilitatea lor redusă în timpul aşchierii. Prelucrarea se efectuează cu întreruperi (extragerea burghiului), pentru a permite sculei descărcarea de aşchii şi răcirea părţii active.

Pentru diametre ale găurilor mai mari de 20 mm se pot folosi burghie elicoidale cu evacuarea interioară a aşchiilor, la care lichidul de răcire, sub presiune de 12 – 20 atm, este adus la tăişuri prin canalele periferice (cuprinse între cele două faţete ale burghiului), de unde, împreună cu aşchiile, merge înapoi prin canalele elicoidale obişnuite, care comunică cu un alezaj central, practicat în coada burghiului.

Burghie de centruire:

Burghiele de centruire sunt destinate prelucrării găurilor de centrare

a pieselor de tip arbore, cu prindere între vârfuri. În este prezentată construcţia unui burghiu de centruire etajat, care poate avea una sau mai multe trepte, în funcţie de forma găurii de centrare.

Elementele constructive ale acestor burghie se stabilesc în funcţie de diametrele şi adâncimile parţiale ale găurii ce urmează a fi prelucrată, iar parametrii geometrici se obţin astfel: faţa de degajare plană cu unghi zero, prin practicarea unor canale drepte ce servesc la evacuarea aşchiilor, iar feţele de aşezare sunt detalonate, obţinându-se unghiuri de aşezare pozitive.