Se pare ca sunt singurul de care nu pot fugi si te salut daca
mai esti acolo în spatele tăcerii cuvintelor în universuri
îndepărtate în prezentul ce a rămas neînțeles pe lângă care încă
trec dar în care rămân robit de aparențe trecătoare astept sa ne
mai spunem ce am parut
A fi sau a nu fi bufon in proriul meu ring in care ma lupt cu
propriilemi fantasme prin care ma joc de a v ati ascunselea prin
vise si povești din care ies învingător ca personaj înfrânt de
soarta ce mi sortesc se pare ca inca doi ani din cei opt de robie
mi i pecetluiesc lasati in voia sortii dar mai bine cu o soartă
cruntă decat fără mai bine rob judecat decat in neștiința uitării
si totusi încuiat în propriile neputințe circumstantionale parca
ori unde ma duc locul nepotrivit mi l aștern în așteptare oi fi eu
cel rănit sau vin cu răni deschise pe care imi torn singur sare oi
fi eu cel ce încă nu sunt sau încă mai astept in nepăsare o parere
mai blândă de ce imi astept surâzând soarta cand soarta e doar o
dorință în îndepărtate iar îndepărtarea o teroare dorința rămânând
în nepasare eu cel iresponsabil fără responsabilități trecătoare ma
pierd in nepăsare folosindu ma de imagini imaginare în scopuri
imaginare pentru probleme reale cine sunt eu si cui răspund cine
imi doresc sa fiu si cui răspund cand raspùnsul meu e doar tăcere
și tăcerea ma acuza drept mai mult decât nevrednic de propria
soarta ci mai rau se pare ca ultima poarta a acestui abis încă nu a
fost sfărâmate ci a rămas în nepăsare oare acea zi a fost cheia
către paradisul pierdut?
P.s
Așteptările ai expirat mai încearcă o dată.
