…Dar nu totdeauna îi este atât de bine sufletului; pentru mândrie
el pierde harul, iar atunci mă tângui precum se tânguia Adam pentru
raiul pierdut, și zic: Unde ești Tu, Lumina mea, unde ești, bucuria
mea? Căci m-ai lepădat și se strâmtorează inima mea; căci Te-ai
ascuns de mine și se necăjește sufletul meu. […]