…Dar nu totdeauna îi este atât de bine sufletului; pentru mândrie el pierde harul, iar atunci mă tângui precum se tânguia Adam pentru raiul pierdut, și zic:   Unde ești Tu, Lumina mea, unde ești, bucuria mea? Căci m-ai lepădat și se strâmtorează inima mea; căci Te-ai ascuns de mine și se necăjește sufletul meu. […]