Domle, câtă exaltare, cât tremolo că prezidentul României a dat mâna cu omologul american. Fior şi zbucium mioritic, analitic şi patriotard de zici că au bătut palma pentru nişte investiţii de 500 mld dolari sau că ne-au promis americanii că girează repatrierea infractorilor fugari (Oprescu, Arsene, Iorgulescu etc).
Un reflex de rudă săracă, de supuşi din domniile fanariote asta curge, fluvii şi efluvii băloase, pe netul care suportă orice sau în media profund numărătoare de scame sau, dimpotrivă, pe post de baba Vanga, care spune că o secundă e prea puţin.

S-au întâlnit 2 şefi de state, (ca) la o poză şi au dat mâna. Cum daţi şi voi, poate, la o nuntă, cu un primar de la masa vecină, dar asta nu înseamnă că aţi pus-o de vreo frăţie sau contract.

E doar un moment, un fleac, nimic mai mult.
Mişto e (pe bune) că în toată stupizenia asta de Radio Şanţ am văzut şi Nicuşorişti sau parteneri de alianţă cu capul pe umeri care nu s-au lăsat antrenaţi în dramoleta asta de grădiniţă.

Dar, pupincurişti au fost, pupincurişti sunt încă…

Oricum, nici pe ND nu îl avantajează zelul unor numărători de scame care mai au un pic şi vor pune pe net icoane cu Sfântul Nicuşor de la Cotroceni.
Dar, mna, acesta e trendul. Că mai nou văd că se dă şi cu Busuioc (cu B mare) peste Justiţie.

Daniel VINCA